GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZI ■ 3031, locul 19), studii la Turnu Severin, din 1856 la Şcoala secundară de medicină dinBucureşti până în 1862, continuând ca bursier al guvernului studiul de specializareşi doctorat la Paris, predilect în domeniul chirurgiei, de unde a revenit în 1864, fiindîncadrat la spitalul Colţea unde, din 1869, a fost promovat medic primar, din 1879profesor la Facultatea de medicină; medic primar al Eforiei Spitalelor Civile dinBucureşti, medic de corp de armată (colonel în rezervă); participant la manifestăriprofesionale internaţionale, om politic, deputat, membru în Consiliul Comunalal Capitalei, prestigioasă carieră medicală civilă şi militară, şi universitară, renumitchirurg a introdus antisepsia, a realizat operaţii ale organelor interne, receptiv lanoutăţile din domeniile diagnosticării şi tratării pacienţilor, inclusiv al folosirii razelorRoentgen. A avut preocupări şi pentru istoria medicinii, memorialistică, colecţionarde artă, publicist, în 1870 a pus bazele „Gazetei medico‐chirurgicale a spitalelor”.Dimitrie R. Rosetti menţionează naşterea la Turnu Severin în 1845.Vezi notele: 619, 680, 1854, 1915.478Petre /Petrache/ POENARU (10 ianuarie 1799, Beneşti, judeţul Vâlcea –2 octombrie 1875, Bucureşti, cimitirul Bellu). Fiu al Vistiernicului Constantin şial Smarandei născută Oteteleşanu. Studii în greacă şi română la şcoala Obedeanudin Craiova. Scriitor la Cancelaria din Craiova a Episcopiei Râmnicului. În 1818a fost adus în capitală unde, din 1819, a fost numit profesor la şcoala Mitropolieidin Bucureşti, concomitent continuându‐şi completarea pregătirii. la 1821, fiindsecretar al lui Tudor Vladimirescu, a participat la elaborarea documentelor. Ulteriora continuat studiile în Austria, Franţa şi Anglia. La Paris a făcut studii de inginerie.A revenit în ţară la 1831. Fiind numit director al şcolilor naţionale a contribuit laelaborarea legislaţiei şi extinderea reţelei şcolare urbane şi rurale, întemeind colegiulde la „Sf. Sava” (pe care l‐a condus până în 1847) şi cel din Craiova. A deţinut oserie de funcţii în aparatul administrativ al Ţării Româneşti, în 1841 a fost deputatîn Adunarea Obştească, director al Logofeţiei bisericeşti, director în Ministerul deExterne, în 1864 a participat la lucrările Consiliului de Stat. Împreună cu NicolaeBălcescu a editat periodicul „Învăţătorul Satului”. A militat pentru eliberarea robilorţigani. Pentru poziţia revoluţionară a fost îndepărtat după 13 septembrie 1848,La 1855 a fost militant pentru introducerea în scriere a literelor latine. A reluatactivitatea de organizator al învăţământului la 1856. A făcut parte din Consiliul deStat la 1860, membru al Eforiei Şcoalelor Naţionale, director 1832‐1848, publicistşi editor, membru al Academiei Române ales la 10/22 septembrie 1870. Discursulde recepţie l‐a rostit la 8 septembrie 1871, referindu‐se la Gheorghe Lazăr şi şcoalaromânească. A fost ales preşedinte al Societăţii pentru învăţătura poporului român. Amanifestat preocupare pentru soarta Muzeului Naţional de Antichităţi, a contribuitla înfiinţare Grădinii botanice. La Paris, în 1827, a brevetat tocul rezervor.Vezi notele: 1581, 1665.479Cocorat – expresie făcând aluzie la conformaţia şi penajul cocorului.480Mocăneşte – expresie care indirect ne informează despre obârşiaprofesorului Alecu Pop din zona oierilor sibieni, definiţi ca mocani, apreciaţi pentrucomportamentul onest, respectul pentru muncă cinstită, port, obiceiuri şi limbăneaoş românească.