GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

116 ■ PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZIÎntr’adevăr era, pe la începutul veacului trecut, un cojocar subţire, careodată pe an mergea la Lipsca 1173 după taxid 1174 , adică după cumpărare demarfă. Îl chema Dumitru Capşa şi era român macedonean.Taxidul pe vremea aceea, nu era uşor lucru. Înainte de a părăsi ţaranegustorul, după ce îşi lămurea toate treburile, după ce‐şi făcea testamentul,se spovedea, se grijea, îşi lua rămas bun dela ai lui şi numai după aceea plecala drum. Şi fiindcă se putea întâmpla să‐l apuce Crăciunul sau chiar Paştileprin străinătate, şi fiindcă ţinea omul să‐şi facă sărbătorile după legea lui,îngrijiseră de mult negustorii români să‐şi ridice paraclis în Lipsca 1175 , caremai dăinueşte până astăzi 1176 .Dumitru Capşa a avut un fiu, Constantin, care a avut 12 copii, dintrecare băieţii Antonie, Vasile, Constantin şi Grigore au întemeiat casa Capşa, lamijlocul veacului trecut.La 1850 exista în Bucureşti o cofetărie mare, a lui Giovanni, sub salaBossel, în faţa viitorului Teatru Naţional, una mai potrivită a lui Comorellidin Pasajul Român 1177 , – cel care l‐a adus mai târziu pe Fialkovsky 1178 – şi vreotrei patru micuţe, a lui Dedu de pe malul Dâmboviţei, bufetul lui Ivanciudin Grădina Cişmigiului, cofetăria lui Ghiţă Bimbaşa dela Biserica Albă 1179 ,şi Gheorghe dela Hanul Trăsnea 1180 cel vestit pentru dulceţuri. De altfel, înafară de Giovanni, care ştia să facă îngheţături, cassate şi şerbete napolitane,ceilalţi se mărgineau la vechile dulciuri orientale, de mult împământenite lanoi, cataifuri, baclavale, sarailii, rahaturi şi peltele.Fraţii Capşa, întreprinzători, îşi puseră gând să deschidă o cofetărie cumnu se mai văzuse la noi, cu cofeturi cum nu se mâncase încă, cu consumaţiicum nu se băuse încă, şi se şi pun pe treabă în acest scop.Pe fratele Grigore 1181 , cel mai tânăr din cei patru asociaţi, îl trimit la Parissă înveţe arta cofetăriei pe lângă Boissier, întâiul ciocolătar al lumii, iar Antonşi cu Vasile închiriază, pe 1500 lei pe an, o prăvălioară în casa Dămăroaei(viitorul Hotel de France) unde deschid în 1852 cofetăria „La doi fraţi”.Afacerea era începută cu un capital de 5000 lei şi cu un personal alcătuitdin trei lucrători, un ucenic şi un rândaş 1182 .În curând însă prăvălia se dovedi prea mică, căci clientela venea, şi deabia dacă era loc pentru patru mescioare; de aceea, doi ani mai târziu, fraţiiîşi mutară cofetăria în casele Castrişoaei, iar locuinţa şi laboratorul lângăConsulatul rusesc, în casele Filipescu. Proprietara pe vremea aceea era MmeMărie de Philippesco, cum îşi scria boieroaica numele, Chipioaica sau MadamChipiu cum o poreclise lumea, fiindcă‐i plăcea să poarte, în loc de pălărie,chipiu de colonel.Încăperile fusese luate de fraţii Capşa, cinstit, negustoreşte, la mezat 1183 ,cum se obişnuia pe atunci; dar pare că Doamna Filipescu a rămas nemulţumităde afacerea făcută, căci începu cu locatarii ei un proces care ţinu mai mulţi