GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZI ■ 541dependinţe. Intrarea principală este prin Calea Victoriei nr. 192.Gheorghe /George / Ioan MANU (24 iulie 1833, Bucureşti – 16 mai 1911,Bucureşti, cimitirul Bellu, figura 10, locul 1). După studii elementare în ţară a urmatdin 1847 pregătirea pentru cariera militară la Postdam unde a şi făcut practica deofiţer, specializându‐se în artilerie. La revenirea în ţară, în 1858 a primit misiuneareorganizării artileriei, concomitent desfăşurând şi activitate didactică la ŞcoalaMilitară. Căpitan la 1858, locotenent colonel în 1860, colonel din 8 iunie 1867. Cugradul de colonel în 1870 s‐a retras din armată. Om politic, ministru de Război în1869, deputat preşedinte al Camerei Deputaţilor, primar al Capitalei (4 octombrie1873 – 11 aprilie 1877), evenimentele l‐au determinat să revină în rândurile cadrelorarmatei la 6 aprilie 1877 pentru a participa la războiul ruso‐româno‐otoman. Esteavansat general şi primeşte comanda Diviziei a IV Infanterie, având în prima etapămisiunea de a asigura zona Dunării de la Olteniţa la Bechet. La 19 iunie 1877 aprimit ordinul de a sprijini trupele ruse în zona Gura Oltului până la Flămânda.Ulterior din iulie a comandat artileria care a acţionat pe aliniamentul Dunării.La 4 iulie 1877 a dat Ordin de zi cu prilejul cuceririi localităţii Nicopole la careau participat şi oşteni români din subordinea sa. La 11 iulie 1877 a primit Ordinpentru a acţiona şi la sudul Dunării. La 17 iulie 1877 raporta că a trecut trupele laNicopole. La 20 iulie a fost numit comandantul Diviziei a II‐a activă. La 23 iulie1877 a fost numit comandantul artileriei Armatei de operaţiuni. La 23 iulie 1877 aprimit mulţumiri din partea generalului rus Stolâpin pentru modul cum a acţionat laNicopole. Ulterior a participat pe frontul de la Plevna şi Vidin. La 5 decembrie 1877făcea parte din M.C.G. al A în calitate de comandant general al Artileriei, generalulde brigadă Gheorghe Manu. La 1883 s‐a retras din armată cu gradul de general dedivizie, ministru de Război în 1888 şi 1904, inspector al artileriei, preşedinte deConsiliu de Miniştri, publicist.2355Stofă produsă de fabricile din Nanking, China.2356Ciubucul.Vezi notele: 542, 691, 1077.2357Imobilul din Calea Victoriei nr. 141 este numit de autor vechea „Preşedinţie”întrucât un timp a adăpostit Preşedinţia Consiliului de Miniştri. A găzduit şisolemnităţi ca cea când tratativele purtate cu delegaţiile balcanice în Palatul C.E.C.Între 16‐27 iulie s‐au finalizat în acest palat prin semnarea păcii la 28 iulie 1913.Pentru a da o mai mare prestanţă edificiului în ipostaza de gazdă a unei instituţiide stat, scara intrării a fost flancată de doi masivi lei dăltuiţi în marmură.2358Gheorghe /Gogu/ Cantacuzino.2359Casa Nababului a fost ridicată după planurile arhitectului Ion D.BEERINDEI (28 iunie 1871, Bucureşti – 1928, cimitirul Bellu, figura 26, locul 16).Şi‐a făcut studiile în Bucureşti unde a urmat Şcoala de poduri şi şosele, iar în Franţasecţia de arhitectură a Şcolii de Belle Arte. A revenit în România în 1898. A fost numitarhitect şef la Ministerul de Interne, până în 1901. Profesor universitar, în 1901,organizatorul secţiei de arhitectură la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti. A căutat sămodifice stilul bizantin, dându‐i un caracter românesc. A avut contribuţii majore la