GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

196 ■ PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZIDupă cafeaua, luată la 8, cu Regina, în „rotonda” 2138 deasupra scării, treceîn cabinetul de lucru, împodobit acum cu un Antoniello di Messina 2139 , unLucas Cranach 2140 şi doi Greco 2141 minunaţi. Aci primeşte raportul MareşaluluiCurţii 2142 , apoi trece în camera de alături, unde au loc audienţele. După rang şimerit, Regele întinde celui ce intră un deget, sau două, mâna întreagă numaiminiştrilor, sau ca semn de mare mulţumire. Numai miniştrii se aşează, celelalteaudienţe au loc în picioare; Regele stă drept, aproape nemişcat, mâna dreaptăcu două degete trecute peste ultimul nasture al tunicii; pune întrebări precise,ascultă cu băgare de seamă, răspunde într’o românească aleasă, cu accent german.Spune la toţi Dumneavoastră; când spune Dumneata, este o favoare, şi n’a tutuitniciodată pe nimeni, în afară de membrii familiei.La 1 fix se serveşte prânzul în rotondă, pe o masă cu rotile, adusă servităgata; Regele mănâncă, singur cu Regina, puţin şi repede; miercurea şi duminecavin şi Principii Moştenitori 2143 , cu copii lor, pe măsură ce sunt mai în vârstă.După masă, Regele face o plimbare prin grădina Palatului 2144 , apoi începiar audienţele, înalţi funcţionari, militari, industriaşi, artişti străini, în trecere pela noi – până la 5, – când ia ceaiul cu Regina. Apoi se prezintă tot personalulsuperior al Palatului şi sunt puse la punct chestiunile de administraţie internă aCurţei.La 7 1/2 , masa de seară, de cele mai multe ori Suveranii singuri, câteodatăcu câţiva „cunoscuţi”, – căci de „intimi” nu poate fi vorba, – ca Lecomte deNouy 2145 , arhitectul, Iancu Kalinderu 2146 , administratorul Domeniilor,Dall’Orso, secretarul Reginei, şi alţii; uneori, după masă, Regele face o partidăde biliard, dacă are cu cine; la 10 se retrage şi mai lucrează până la miezul nopţii,când stinge lampa. În Palatul adormit nu se mai aude decât pasul sentinelelor şi,din timp în timp, fluieratul lung al unui gardist.Acestor ani de viaţă liniştită şi tihnită dela începutul veacului au urmat aniide sbucium şi de jale, dar şi de nădejdi fierbinţi şi de visuri împlinite, pe care i‐amtrăit cu toţii. Falnice cortegii de încoronări, de nunţi şi de botezuri au străbătutsălile vechiului Palat, şi cosciuge regale, jelite de un neam întreg, au fost coborîtepe scări. Dar, în ceasurile de izbândă sau de restrişte ale neamului nostru, este ellocaşul spre care ne îndreptăm gândul cel dintâi.Azi, din Palatul vechi n’a mai rămas decât amintirea, şi poate vreo aşezarelăuntrică. După focul din 1934 2147 , o clădire măreaţă, care s’a întins pestetoate străzile înconjurătoare, i‐a luat locul. Nu este încă gata, dar, oricare îi vafi înfăţişarea, facă Cerul să adăpostească şi pe viitor Regi cuminţi şi iubitori deŢară.