GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

86 ■ PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZIînchirieze pentru arestaţii ei mai multe încăperi în hanul Iordache Golescu,pe lângă doamna Bălaşa 853 .În 1834 agia, din lipsă de loc, se hotărăşte să părăsească casele lui Racoviţă.A doua zi, acesta şi vine cu jalba: „fiindcă ieri s’au deşertat casele şi pentrucăse află stricate şi pline de gunoiu mă rog cinstitei agii, ca după cuprindereacontractului ce am, să binevoiască a face cuviincioasa punere la cale, ca să potşi eu a mă muta într’însele”.Atunci, la rândul ei, agia raportează marei vornicii că „acest gunoiu estestrâns de la caii soldaţilor ce sunt orânduiţi cu preumblarea şi străjuirea denoapte, şi roagă să poruncească cinstitei Dvornicii a Poliţiei să orânduiascăcarele trebuincioase pentru ridicarea acelui gunoiu”. Binevoitoare, mareavornicie încuviinţează „carele trebuincioase pentru ca să ridice şi să cureţe curteaacelor case de orice fel de murdalâc” şi, în sfârşit, poate Racoviţă să se întoarcăîn casele lui.Le locueşte, în tihnă, vreo 25 de ani apoi, pe la 1860 – iar, se vede, nevoiade bani – boierul Costake le vinde lui Tănăsache Eliad care deschide în ele„Hotel de France”. „O mică clădire cu un etaj, vopsit de coloare galbenă”scrie Bacalbaşa „sus era hotelul compus din câteva camere, şi jos cafeneaua, încare intrai scoborând câteva trepte în subsol. Liceenii şi studenţii o frecventaumult, atraşi fiind de către cele două frumoase fiice blonde ale antreprenorului”.Aşa cum era, micuţ, modest, Hotel de France era dintre cele maicu vază în Bucureşti. Şi ce progres, când doar cu 15 ani înainte, în 1835,contele Moltke 854 viitorul mareşal, scria în „Lettres sur l’Orient”: „Cea maimare neplăcere pentru călătorul european care soseşte în Valahia este lipsacompletă de hoteluri. Când soseşti seara, nemâncat, ud leoarcă, şi pe jumătateîngheţat, nu găseşti, oricâţi bani ai da, nici cameră, nici pat, nici masă. Mi‐atrebuit un bilet al Domnitorului 855 pentru a fi primit, în Bucureşti, într’o casăparticulară”...După şapte ani însă lucrurile se schimbă: în planul Bucureştilor, întocmitîn 1842 de Blaremberg 856 , găsim patru hoteluri: al Teatrului 857 , pe loculactualului Club Liberal 858 , Casinul şi Leul de Aur pe str. Germană 859 , aziSmârdan, şi Hanul Roşu 860 , sau Hotel de Valachie, pe uliţa Franceză. Hanurisărăcăcioase, cu câteva odăi spoite cu var, a căror singură mobilă era o laviţă,acoperită cu un covor de lână şi, numai uneori, o măsuţă de lemn şi, poate, ooglinjoară...Douăzeci de ani, însă, după ce intrase în ţară, Ulysse de Marsillac descrieastfel prima lui sosire la Bucureşti, într’o zi din primăvara anului 1854:„La Giurgiu, mă suii într’o căruţă. E o ladă trapezoidală de lemn, fără uncuiu, fără o fierărie, fiind înlocuită cu pene de lemn. Această cutie este aşezatăpe patru roţi poligonale, şi este umplută cu fân. Marele lux este să ai fân mult.Paţientul se lasă pe vine în fân, se ţine de marginele lăzii şi patru cai mici,