GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

136 ■ PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZIamintirile prietenilor tăi, şi ai primi pe ale lor. Nu te‐ai mai vedea îmbătrânind,le‐ai crede în veci tânăr şi frumos.Dar încă n’am ajuns aşa departe. Trebue să ieşim, or cum ar fi timpul, săînfruntăm gropile şi hopurile uliţelor”...Problema, eterna problemă a circulaţiei în Bucureşti îl preocupă mereu.De birjari se plânge aprig: „Tariful 1413 lor este exorbitant, un sfanţ, uneoridoi, dar nu se mulţumesc nici cu atât şi, dacă protestează, trebuesc bătuţi. O,ce plăcut ar fi un omnibus 1414 care, pornind de la Mitropolie, te‐ar duce pânăla Şosea, trecând prin Lipscani şi Podul Mogoşoaei!” (1861).Dorinţa lui Marsillac trebuia să se îndeplinească de abia zece ani maitârziu, în 1871, odată cu deschiderea Apelor minerale dela Dobroteasa 1415 ,în Văcăreşti, care timp de un deceniu au fost atât de căutate de bucureşteniicare nu puteau pleca la băi şi aşteptau dela binefăcătoarele ape 1416 vindecareatuturor bolilor. Cu câtă plăcere notează Marsillac fluieratul conductoruluicare, pe piaţa Teatrului, îşi aduna cei 10 pasageri să‐i ducă, în trapul încet alcailor, până la izvoarele de tămăduire... Plecarea avea loc din două în douăore. Am apucat şi noi, poate, mult mai târziu, omnibusul Văcăreştilor, subnumele de „tramcarul lui Toma Blândul” 1417 .În 1862, Marsillac salută cu mulţumire o îmbunătăţire de seamă: câtevadin străzile principale sunt pavate cu piatră cubică, din granit, adus din Scoţiasau din Belgia. „Dar n’a sosit oare timpul, suspină în Decemvrie, să avem şinoi trăsuri închise, căleşti sau carete, ca în toate oraşele mari din Europa?”În acelaşi an, altă mică bucurie. „De câteva zile, Primăria aşează la toaterăspântiile plăci cu numele străzii, care sunt smălţuite, foarte elegante şi foarteciteţe, cu fundul alb şi chenarul roşu, cu totul demne de o mare capitală.Numerile caselor sunt la fel. Oraşul dobândeşte o înfăţişare cochetă pe care nuo avea. Vechile plăci dăinuiau încă de pe vremea caimăcămiei lui AlexandruGhica 1418 , timpul şi ploile le şterseseră de mult”.Alte noutăţi, în schimb, îl lasă rece: spre pildă, nişte stropitori alePrimăriei: „Odinioară, la ora plimbării, soseau o droaie de sacagii de‐şi goleaugăleţile, ceea ce era mult mai eficace decât furtunele sacalelor noi, care nustropesc de loc”.În 1867, se inaugurează trotuarul, singurul trotuar din Bucureşti „nudepăşeşte grădina Episcopiei, şi totuşi este un progres imens: înainte nuputeau ieşi decât cu trăsură, deci singurătate, şi nu studioasă, sau anoste vizitede etichetă. Mulţumită trotuarului, totul se va schimba: încep plimbările pejos şi vizitele simple în costum de plimbare”. Ce limpede a văzut Marsillacinfluenţa edilităţii asupra vieţii sociale! Bucureştii se modernizau pe zi cetrecea. În acelaşi an, Marsillac merge până la Filaret şi constată cu bucuriecă Gara Filaret 1419 va fi în curând terminată. „Ce interesantă va fi atunci o