GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

56 ■ PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZIOpriţi‐vă o clipă. Sunt aici locuri tixite cu amintiri, sălaşe vechi, încă dincele d’intâi începuturi ale oraşului.Tot loc cantacuzinesc, bine înţeles, trecut, pe la sfârşitul veacului alXVIII‐lea în stăpânirea Mitropoliei 435 . Gândul era ca în „metocul delaMăgureanu” cum i se spunea pe atunci, să locuiască Mitropolitul iarna,şi numai vara să se mute pe dealul Mitropoliei. Dar niciodată n’a venitMitropolitul. În locul lui s’au aşezat copiii dela şcoala domnească 436 .Într’adevăr, în 1803, când cutremurul a dărâmat chiliile dela DoamnaBălaşa – unde se mutase vechea şcoală grecească de la Sf. Sava – MitropolitulDosoftei Filitti 437 hotărî ca „Academia” să se mute în metocul dela Măgureanu,unde erau toate cele de trebuinţă „case înalte cu beciuri şi cu deosebite odăi lapoartă şi cu toate cele trebuincioase, cu îndestulare la toţi dascălii şi uceniciistrăini, pentru şedere, paradosit 438 , pentru cuhnie 439 , pentru slugi şi petru verice 440 , fără de a mai pătimi vreo stenahorie 441 ”.Şi şcoala se şi mută.Aci au dăscălit la începutul veacului trecut ilustrul Lambru Fotiade 442şi Constantin Filosoful 443 , şi George 444 din Ampelechia şi călugărul GeorgeMoesiodaxul 445 , şi chiar un român, Dragnea 446 . Dar, pe când marele Fotiadeera plătit cu 150 de galbeni pe lună, bietul Dragnea trebuia să se mulţumeascăcu 20 de lei. Aci învăţau carte, în afară de câţiva greci, tinerii DimitrieGhica 447 , Costake Grădişteanu 448 , Gheorghe 449 şi Constantin Kretzulescu 450 ,Ion Cârlova 451 , Dionisie Fotino 452 , Dinicu Golescu 453 , Ion 454 şi Constantin 455Câmpineanu, mai târziu Barbu Ştirbei 456 , Ion Grădişteanu 457 , NicolaeGolescu 458 şi atâţia alţii. Treceau dela crestomaţie la gramatică, dela sintaxăla poetică şi, cu puţină spoială de limbă „franţozească” şi de religie, băieţii„isprăveau cartea” 459 .Pe la 1813, sub direcţiunea lui Neofit Duca 460 , şcoala dobândise vazămare. Avea 400 de şcolari; şi dascăli vestiţi.Ce frumos îi descrie Ion Ghica: 461 „Vardala şi Coriţa care mai purtauişlic şi ciacşiri; 462 soiosul Kirckireu, elegantul Mitilineu 463 cu pălăria înforma tingirii 464 , largă în fund de două ori cât diametrul capului şi pusă pe oureche, Coriţa care bătea elevii de‐i svânta şi în sfârşit şi un „dascăl muzicos”Dionisie Fotino, viitorul istoric, pe atunci neîntrecut la tambură 465 şi la fortepiano 466 ...”După zaveră, dascălii au început să lepede lebadaua 467 şi tombatera 468 şisă se îmbrace nemţeşte: 469 „purtau mai toţi frac 470 cafeniu deschis cu coadelelungi până la gleznă şi bumbi 471 de alamă, pantaloni verzi, strânşi pe picior,jiletcă 472 vărgată, cravată liliachie şi guler scrobit băţ, peste urechi”.Epoca de splendoare a şcolii nu ţinu mult. Dascălii greci încep să semănânce între ei; autoritatea lor slăbeşte. Într’o zi, Neofit Duca e bătut deun elev atât de rău, încât e nevoit să zacă la pat. Zadarnic se plânge dascălul