GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZI ■ 363fiind om sărac. Fusese proprietar al unei mari suprafeţe de teren limitrof la CaleaVictoriei, prelungirea străzii Lipscani, străzile Domniţa Anastasia şi Eforiei. Casaridicată după 1810 în primele decenii a găzduit conducători ai armatelor de ocupaţieşi diverse instituţii ale statului generate de schimbările instituţionale interveniteprin aplicarea Regulamentului Organic. Cu caracter definitiv casa a fost preluată dePoliţia Capitalei în ultimele decenii ale veacului al XIX‐lea (1866). Lucrări ulterioareau contribuit la adaptarea casei Meitani pentru adăpostirea Poliţiei Capitalei, iar înetapele următoare au fost edificate noile construcţii.Vezi notele: 295, 356, 976, 1037.889Şcoala Militară – reconstituirea armatei conform prevederilor RegulamentulOrganic a impus recurgerea la cadre din ţară, câte s‐au găsit, cu experienţa dobândităca participanţi la diverse conflicte armate, predilect cele ruso‐otomane. S‐a recursşi la străini pentru a porni angrenajul viitoarei armate. O prioritate a constitut‐oformarea viitorilor militari. Notorie a fost reacţia celor formaţi la şcoala lui GheorgheLazăr care s‐au implicat în a urma respectiva pregătire. În primele decenii au fostfolosite diverse spaţii improvizate ce impuneau a se ajunge la construcţii adecvate.Rezultatele au fost incredibile, promovând viitori militari cu o pregătire care latrimiterea pentru perfecţionare în şcolile străine s‐a dovedit demnă a fi apreciată, iarla revenirea în ţară au fost cei care, la rându‐le, au devenit formatorii generaţiei şicare, la 1877, au avut o pilduitoare comportare.890George IOANID (1817, Bucureşti – 1907, Bucureşti), a fost un reprezentativpionier al comerţului cu cartea din 1838. Avea un magazin cu multe articole încare erau şi cărţile. După venirea lui Socec acesta va acţiona treptat pentru a lesepara, ajungându‐se efectiv la noţiunea de librărie. Ca librar‐editor era receptiv laorice eveniment. Avea intuiţia să aducă pe galantarul magazinului noutăţile la zi.Exemplificăm cu evenimentul războiului Crimeii când tipărirea unei hărţi a zoneiconfruntărilor armate permitea celor interesaţi să înţeleagă mersul campaniei militare.Veniturile i‐au permis achiziţionarea, în 1856, a unor terenuri care, la timpul respectiv,se aflau în afara teritoriului Capitalei. Pe timpul lui Constantin Brâncoveanu fuseserăproprietatea lui David Corbea şi ajunseseră în timp să fie ale lui Pană Băbeanul de lacare le‐a cumpărat plătind 2.100 galbeni. Pentru bucureşteni zona era cunoscută şicu denumirea de Grădina Breslea, loc de escapade, petrecerile făcându‐i faima. Noulproprietar a devenit un renumit grădinar, terenul valorificându‐l cu legumicultură,pomicultură, viticultură. Spre sfârşitul vieţii a făcut demersuri să parceleze respectivasuprafaţă. L‐a abordat chiar pe arhitectul Ion Mincu şi resorturile din cadrulPrimăriei Capitalei, însă problema a revenit spre rezolvare urmaşilor după decesulsău. Putem să‐l considerăm un vizionar în privinţa extinderii Capitalei, peste deceniimoştenitorii au trecut la parcelarea marii proprietăţi generând cartierul rezidenţial alperioadei premergătoare dar mai ales post Războiului Mondial.Este evocată şi preocuparea lui în postura de horticultor. Plantase 26 specii depomi fructiferi. Toate anotimpurile ofereau în zonă privelişti deosebite, mai ales înzona luncii Bucureştioarei.891Dimitrie RACOVIŢĂ (1755‐1823) – vornic, căsătorit cu Smaranda Ipsilante.