GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZI ■ 9pentru societatea românească care era ferm convinsă că occidentul ne va salva.Deşartă speranţă şi scump plătită de mulţi care au considerat că erau datori săse opună pe toate căile oprimatorilor. Cele trăite în acei ani erau departe de afi realizată o comparaţie cu anterioarele prezenţe. Din păcate filele dosarului,,Cazierului personal” din Arhiva Ministerului de Externe se opresc la ordinulde demitere. Ce s‐a petrecut în următorii doi ani de drumuri în vestul Europeieste încă o necunoscută ce reclamă să fie elucidată. Chiar menţiunea anului1950 ca cel al decesului, fără consemnarea locului, a datei concrete genereazănumeroase semne de întrebare. Probabil a fost unul din cei ,,vânaţi” de mânaprelungită a celor care, la timpul respectiv, erau preocupaţi de înlăturareacelor incomozi întrucât ştiau multe ce nu concordau cu cele oferite publiculuispre cunoştinţă care să corespundă cu ansamblul ideologiei staliniste. La datadecesului (1950) copilul său Sanda 24 avea zece ani. Tatăl prevăzător,pentru ao proteja în condiţiile create în întreaga Europă, a luat măsuri de ,,adăpostire”în Elveţia, încredinţând‐o spre creştere unor oameni de bine. Atât mama, câtşi fiica sperăm că au cunoscut finalul vieţii lui Gheorghe Crutzescu Au trecutanii, deceniile, au intervenit structurale schimbări care, firesc, ar trebui săaducă clarificări şi în cazul finalului vieţii acestui diplomat.În anul 1986 când am preluat din partea Editurii Meridiane misiuneade a reedita cartea sa am considerat firesc să realizez o schiţare a biografieiautorului. Ca atare, am încercat să dobândesc informaţii care să completezefişa personală a diplomatului Gheorghe Crutzescu pe care o cunoşteam dincele integrate 25 în Anuarul Diplomatic 1942. Politicos n‐am fost refuzat, însădiplomatic am ajuns să vorbim despre vreme. Când în primăvara anului2010 am avut la dispoziţie 26 spre cercetare la Arhiva M.A.E. filele dosarului,,Cazierului” am înţeles de ce respectivii interlocutori din anul 1986 nu puteauvorbi despre ultimii ani ai vieţii acestui diplomat. Era un proscris ,,condamnatla totală ignorare” pentru nerespectarea ordinelor impuse de eliberatoriiocupanţi. Acum la mai bine de şase decenii este timpul ca toate demersurile săpermită o cunoaştere a adevărului. Gheorghe Crutzescu a avut o prestigioasăcarieră diplomatică realizată cu o conduită ireproşabilă, îndeplinind exemplarmisiunile încredinţate. Consider că cea mai concludentă caracterizare a fostformulată 27 de fostul ministru, dr. Emil Haţieganu rămas la Cluj pentru a seconstitui apărător al românilor prezenţi în teritoriul „cedat” în 1940. La 25martie 1941, el transmisese M.A.S. o scrisoare de mulţumire pentru sprijinulacordat românilor din teritoriul preluat de hortişti în situaţiile vitrege generatedupă 30 august 1940 de către diplomatul român Gheorghe Crutzescu aflat înmisiune la Budapesta 28 .Filele ,,Cazierului” sunt relevante prin consemnarea finalului carierei sale.Cităm câteva asemenea episoade: