GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

DELA GÂRLĂ ÎN BULEVARD ■ 57la Patriarhie la Constantinopol, zadarnic se plânge lui Vodă, dreptate nu i seface şi, în 1818, e silit să demisioneze.De acum înainte, zilele şcolii sunt numărate. Dascălii vorbesc pentrubănci goale, căci elevii, unul câte unul, pleacă să‐l asculte pe Gheorghe Lazărla şcoala românească dela Sf. Sava 473 . Şi, în Martie 1821, şcoala grecească delaMăgureanu îşi închide porţile 474 , pentru totdeauna.După 30 de ani poarta se deschide din nou. În 1851 dărâmându‐se vechilecase ale şcolii dela Sf. Sava, „Colegiul” 475 se mută, păstrându‐şi numele, încasele „dela Măgureanu”. Acum „ucenicii” se numeau „elevi” 476 , iar dascăliiprofesori. De unii pomeneşte d‐rul Severeanu 477 , în amintirile lui. Directorera Petrache Poenaru 478 , iar fratele său, Ioniţă, subdirector. Alecu Pop eraprofesor de desen, înalt, cocorat 479 , totdeauna cu pălărie înaltă, purtândperucă şi vorbind mocăneşte 480 ; Nestor, de limba latină; când un şcolar nuştia lecţia îl apuca de gât cu cârligul bastonului şi îi cânta, mai multe minuteîn şir:Ana mina cotominaN’ai ajunge săptămâna.Circă 481 , şi dânsul era ardelean. Şcolarul care vrea să aibă notă bună îizicea: „Musu Ţârcă”, iar el răspundea, mulţumit: „aşa, mă, aşa să zici, că aşa sepronuncie numele meu la noi dincolo”.În sfârşit Alexe Marin 482 , tata Marin, cum îi spuneau şcolarii, era profesorde chimie şi de fizică dar, neavând aparate, le explica forma şi întocmealagesticulând cu mâinele în vid: „vedeţi voi, aparatul ăsta este aşa şi aici are untub, şi dincoace are un flacon, care vine aşa, şi aşa. Care e ăla care n’a înţeles?”La matematici era conul Alecu Bălăneicu 483 , despre care scrie Bacalbaşa 484că nu prea se prăpădea cu firea „foarte mândru de naşterea lui boierească,vorbea de toate în clasă, numai de ştiinţă nu”.„Într’o zi vine însă ordin dela Minister ca profesorul de matematici săînceapă a‐se sluji de cele câteva instrumente pe care, de ani nenumăraţi, lerodea praful într’un dulap. Conu Alecu trebuia să facă lecţie despre teodolit 485 .Dar habar n’avea de teodolit şi în viaţa lui nu pusese mâna pe el. În sfârşit,teodolitul odată aşezat în curte, conu Alecu, înconjurat de cei şase elevi aiclasei a VII‐a, începe să peroreze, pretinzând că explică măsurarea distanţelorzenitale. La un moment dat pune mâna pe un şurub fix, pe care‐l credeamobil, şi începu:„Precum vedeţi, dacă punem mâna pe acest şurub, vedem că se învârteşte,se învârteşte, se învârteşte...”Dar cu toate că Conu Alecu făcea sforţări disperate, şurubul nu se învârteade loc. Şi atunci conchise:„...se învârteşte, dar într’un mod imperceptibil”.