GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

DIN BULEVARD ÎN PIAŢA TEATRULUI ■ 135„Imobiliara” 1405 care în 1913 dărâmă vechiul imobil ridicând palatul de azi.Acestea ne sunt spuse de colonelul Popescu Lumină 1406 .Imobiliara adăposteşte cel mai vechiu cinematograf din Bucureşti,„Select” 1407 deschis în 1908. Treizeci şi cinci de ani pentru o sală decinematograf este o vieaţă lungă, mai ales la noi. A fost mult timp salacea mai elegantă din Bucureşti. Cei de o vârstă cu mine îşi aduc de siguraminte de portarul italian, cu barbă şi uniformă care, fie iarnă fie vară,striga pe stradă, cu glas monoton şi trist: „Aici intraţi, aici vedeţi... astăsearăe bine!”CASA RESCHAlături de Bossel era casa Resch, zidită la 1855 de Joseph Resch,giuvaergiu, care se aşezase la noi, venind de la Viena, încă din 1839. Astăziimobilul este proprietatea statului, dar prăvălia a rămas, nemişcată, în acelaşiloc şi fraţii Resch 1408 , credincioşi numelui şi negoţului lor, urmează frumoasacale de muncă cinstită începută de bunicul lor acum 90 de ani.Deasupra prăvăliei lui Resch şedea Ulysse de Marsillac 1409 , francezul cunespusă dragoste pentru tot ce era românesc, cronicar nepreţuit al Podului nostru,timp de un sfert de veac. „îmi place uneori, seara să stau în plăcuta verandă a d‐luiResch şi să privesc pe stradă...” şi, lucru rar, a ştiut să privească.Se născuse, în 1821, la Montpellier 1410 , cetatea universitară, şi fuseseadus în ţară, la vârsta de 24 de ani, de către Iancu Slătineanu 1411 , ca preceptorpentru copiii lui. Un an mai târziu, este numit profesor de franceză la Sf. Savaapoi, în 1864, mânat de duhul gazetăriei, îşi are ziarul lui, mai întâi La voix dela Roumanie apoi Le journal de Bucarest.Nu cred să fi avut oraşul nostru cronicar mai cinstit şi mai înţelegătorca străinul acesta. Nu este schimbare în bine, cât mai neînsemnată, nu esteprogres, fie cât de mărunt, care să‐i scape. Şi în acelaşi timp, câtă dragostepentru trecutul nostru, pe care‐l cunoştea atât de bine, şi câtă invenţiune îndescrierea vieţei „mondene” , rubrică deschisă pentru prima oară de dânsul, şicontinuată apoi de Claymoor.Neobosit, cutreeră Ulysse saloanele, sălile de spectacol, grădinilebucureştene; uneori totuşi, când afară vremea e prea urîtă, oftează, şi visează,profet al telefonului 1412 , care va fi născocit peste treizeci de ani: „Ce frumosar fi telegraful la domiciliu. Ai apăsa pe un buton şi ţi‐ai trimite gândurile şi