GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

188 ■ PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZIŞi în această curte patriarhală mai trăia, ca o umbră de altădată, bătrânulboier scăpătat Bibică Rosetti 2034 , „unchiul Bibică” cum îl numeau toţi, secretarullui Vodă, după ce fusese secretarul atâtor alţi Domnitori, şi care la bătrâneţeajunsese atât de distrat încât la masă se ştergea la gură cu fustele vecinelor, iaruneori, seara, nimerea, nici el nu ştia cum, într’o odaie care nu era a lui, sedesbrăca şi adormea liniştit, în patul lui Vodă...Din când în când, o serbare mai mare întrerupea scurgerea tihnită a zilelor.Astfel, la 2 iunie 1839, Vodă primeşte la Palat. Cronicarul oficial descrie astfelserbarea:„Era apusul soarelui când, deodată, o lumină mare a ocolit Palatul. Acoloera întocmit un bal strălucit: decoraţiile dinlăuntru, cele de organtin 2035 şiverdură 2036 , pe toţi i‐au pus la mirare; toate înfăţişa un ce magic şi înveselitor,încât pricinuia o uimire plăcută muzica ce armonios înveselea pe deosebitelepersoane ce întocmeau această strălucită petrecere. Bufetul avea cele mai delicateşi tecnice (sic!) lucruri, pe cât fineţea meşteşugului până azi au putut născoci, şipoame de tot felul, câte timpul produce în Prinţipat şi afară”.„La acest bal se afla Înălţimea Sa Prinţul Miloş Obrenovici, Prinţul Milan 2037fiul Înălţimei Sale, D‐lor D‐nii consuli ai Puterilor străine şi toată nobilimea, dd.militari şi fruntea negustorilor”.„Costumul era prea galant, berleantul 2038 şi diamantul era de un preţnesocotit, capetele damelor de loc nu se putea socoti fiinţe muritoare când,deodată, şi prea bunul nostru Părinte 2039 Domnul Stăpânitor prin slava sa ceaînălţă au cinstit pe toţi de faţă”.„Prin oraş, luceau luminile cele meşteşugite şi decoraţiile, Podul Mogoşoaeiera strălucitor, toate curţile Puterilor străine precum şi casele cele mari boiereştierau prea frumos iluminate”.Dar vremea balurilor trecu repede; Vodă Ghica se sbătea între greutăţicrescânde. Inima îl trăgea spre partidul naţional, iar teama de a‐şi pierde şubredulscaun îl ţinea legat în mâinile ruşilor. Astfel mai trecură doi ani, doi ani de şovăeli,de joc de echilibru între Consulul francez Billecoq 2040 şi Consulul rus Daşkof 2041 ,până ce Poarta, în înţelegere cu Rusia, hotărî scoaterea Domnitorului. La 13octombrie 1842, veni vestea în Bucureşti că turcul cu firmanul de scoatere 2042a şi pornit din Constantinopol. Vodă se hotărî să plece în grabă. În acea zi „ceera la Palat?” scrie bunicul meu, Lăcusteanu, care din zorii zilei se afla la Curte:„un aspect straniu şi de tânguire! Domnul lipsea, se dusese pentru un momentla Consulul rusesc. Interiorul Palatului era plin de boieri, şi chiar de oameni dinpopor, toţi lăcrămând. În salonul cel mare de primire erau toţi adjutanţii 2043 şiştabofiţerii 2044 cu mâinile încrucişate, plângând. În cabinetul lui Vodă, DoamnaProfiriţa Blaremberg 2045 , sora lui Vodă, Mariţica Spătăreasa 2046 (mai în urmăDoamna Bibescu) cumnată‐sa, Elisa 2047 lui Beizadea Scarlat Ghica, nepoată‐sa,leşinate, altele în isterism; servitoarele alergând cu odicoloane 2048 şi bumbacuri