GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

440 ■ GHEORGHE CRUTZESCU1504Biserica Sărindari – a fost ridicată probabil în secolul XVI. A fost refăcutăîn timpul domniei lui Matei Basarab de către membri familiei Cocăreştilor. Pisaniadin 1652 îl indică drept ctitor pe Matei Basarab care a ridicat‐o pe locul fostei bisericia Coconilor. Refăcută în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, deveniseo podoabă a Capitalei. La sfârşitul secolului XVIII chiliile adăposteau pe oamenisuferinzi, inclusiv pe cei cu boli ale sistemului nervos. Dărâmată de cutremuruldin 1802 a fost refăcută la 1806 de reprezentanţi ai familiilor Cocărescu, Filipescu,Ghica. Cutremurul din 11 ianuarie 1838 i‐a provocat numeroase stricăciuni. Dinacest moment a început declinul ei, care a dus la o rapidă ruinare. A fost demolatăla 1896, după ce, la 1877, în timpul Războiului Independenţei a fost sortită săîndeplinească ad‐hoc rol de gazdă atât pentru vii, cât şi pentru cei căzuţi la datorie pecâmpul de luptă.Vezi notele: 196, 752, 1511.1505Biserica Coconilor – denumire cu care a mai fost cunoscută BisericaSărindar a purtat o asemenea menire în concordanţă cu apropiata curte a lui ŞerbanCntacuzino şi cu respectiva Casă a Coconilor din ansamblul acestei curţi.1506Cocorăşti – familie reprezentativă de boieri din Ţara Românească. Mihalceaa fost mare ban în timpul domniei lui Mihai Viteazul.1507Donatori – au existat oameni de bine care prin călătoriile întreprinsepeste mări şi ţări, din reuşita celor întreprinse la reîntoarcere aduceau ca prinos derecunoştinţă pentru protecţia de care s‐au bucurat, diverse daruri bisericilor care leerau de suflet şi în care se rugaseră pentru protecţie la plecare. În multe din asemeneaocazii icoanele au avut un loc aparte, fiind procurate din locuri unde faima le atribuiavirtuţii deosebite fiindu‐le relatate situaţii anterioare când au fost făcătoare de minuni.Venind cu un asemenea obiect şi o asemenea aureolă se crea o psihoză în rândurilecelor nevoiaşi care, venind cu totala convingere, contribuiau la reafirmarea calităţii defăcătoare de minuni. Astăzi există o evidenţă a aşezămintelor religioase „beneficiare”a unor asemenea icoane, care împreună cu Sf. Moaşte constituie element de atracţie.Din păcate, la veacul al XIX‐lea, când repetatele revendicări de secularizare a averilormănăstireşti a determinat pe călugării greci, aflaţi în fruntea respectivelor aşezămintesau pe alte trepte ale ierarhiei, au avut grijă cu anticipaţie să scoată discret asemeneaimportante valori ecleziastice, ducându‐le la mănăstirile de care erau trimişi sau săle „valorifice” către terţi interesaţi din lumea întreagă. Temerare cercetări întreprinsede istoricii Marcu Beza, Virgil Cândea au semnalat la timpul respectiv atât daniiale domnilor, boierilor români către respectivele aşezăminte dar şi obiecte a cărorprovenienţă este incertă, nedeclarată de actualii deţinători, ştiut fiind că în trecut audăinuit pe plaiurile româneşti.1508Biserica Icoanei de pe strada Icoanei nr. 12. Prima construcţie a fost dinlemn şi este atribuită drept ctitorie din secolul al XVIII‐lea a lui David Corbeaceauşul, plenipotenţiarul lui Constantin Brâncoveanu la curtea ţarului Petru celMare. La 1770, pe aceeaşi vatră, Mihail Monahul a ridicat o nouă construcţie totdin lemn. Scurtă i‐a fost existenţa întrucât, la 1783, nepotul lui Mihail ridică o nouăconstrucţie din zid, terminată în 1786, cu participarea lui Panait Băbeanu. Aceasta a