GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

84 ■ PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZIstă săpat în piatră: ,,Sfârşitu‐m’am la...“ – şi locul este rămas liber. Apoiurmează:„Acest lăcaş mântuitor omenirii de zadarnice trude lumeşti, s’au pregătitde Marele Logofăt 835 şi cavaler al mai multor ordine Grigore Obedeanu, sprea conlocui cu prea iubitul şi unicul său fiu Grigoriţă, care fiind la ani 16 s’ausăvârşit la 4 august 1853”.De jurîmprejurul lui Grigoriţă, – care poate doarme singur, poate lângătaică‐său, n’o să ştim niciodată – vuiesc automobile.Sgomotul nu încetează decât târziu de tot, în spre ziuă, când cu aripiobosite se înapoiază în clopotniţa Sărindarului, liliecii, scumpi lui HenriStahl 836 .HOTEL DE FRANCEHotelul care, azi, poartă numele atât de românesc, şi scump inimilornoastre, de „Grand Hotel Lafayette” 837 se ridică, oricât de ciudat ar părea, peloc domnesc.Loc cantacuzinesc la început – ca toate locurile care mărgineau podulpână la actualul Bulevard – ajunsese, pe la mijlocul veacului al XVIII‐lea, înstăpânirea marelui logofăt Damaris, căsătorit cu o Cantacuzinoaică. O fată alui Damaris, Maria, se mărită cu Manolache Ipsilante, şi când fratele acestuia,Alexandru 838 , se sui pe scaunul Ţării, îşi luă reşedinţa în casele cumnatei sale,şi casele ajunseră Palat domnesc. În ele a stat Alexandru Vodă până în 1774,când se mută în palatul nou pe care‐l ridicase pe actualul loc al Arsenalului 839 ;şi casele din Podul Mogoşoaei se numesc iar, ca mai înainte „CaseleDămăroaei”. În ele a locuit în 1806 Generalul Michelson, comandantultrupelor ruseşti de ocupaţie. În 1830, casele trec în posesia lui CostakeRacoviţă 840 , comandir de roată, fiu adoptiv al Sultanei Damaris. Peste un anînsă Racoviţă, poate împins de nevoi, închiriază casele sale aşezate „împotrivaZlătarilor” cinstitului Divan 841 „pentru agie şi tribunal poliţienesc 842 ”, pe ancâte 3250 lei, făcându‐se şi grajd pentru cai şi şopron pentru tulumbe 843 .Astfel se instală agia, temuta agie 844 , în casele Dămăroaei 845 . În odăile desus poruncea aga, pe atunci Constantin Filipescu 846 . O gravură de pe timpurini‐l arată într’un ciudat costum ruso‐turc, pe cap şapcă rusească, pe trup ohaină cu năsturaşi mulţi, ca a birjarilor de azi, încins cu un brâu lat, caftan pedeasupra, picioarele în pantaloni lungi cu ghete...