PDF - Limba Romana

Gramatică 103În paralel cu analiza semanticăeste interesant să examinămcomportamentul sintactic al acestorverbe, care au statutul de „semi-auxiliarede modalitate” [D. Leeman,1993; E. Benveniste, 1997]. Spredeosebire de auxiliarele clasice,numite “de timp” (avoir, être şi înparte aller), aceste verbe modale(ca pouvoir, devoir, vouloir, désirerespérer, croire etc.) nu sunt gramaticalizateîn franceză. Construcţiiledin care acestea fac parte nu suntstabile. Din punct de vedere formal,auxilierea de modalitate diferăde auxilierea de temporalitate prinfaptul că „începe la un grad mai înalt” [1, p. 188]. Primul element esteforma flexibilă a auxiliantului, al doileae infinitivul verbului auxiliat: „ilpeut arriver”; „je dois sortir” [idem].Unul dintre criteriile de „auxiliere demodalitate” este, după Benveniste,„conversiunea formei personale aauxiliatului într-o formă de infinitiv:«Pierre chante» devine „Pierre peut(doit) chanter”. De aici rezultă căinfinitivul este forma modalizată averbului […]” [Idem].Analizând valorile modale, aspectualeşi temporale ale verbuluidevoir, K. Kronning îi descoperă 38de accepţii semantice. Printre acestea– următoarele valori de viitor:Le „futur”: Le temps sembledevoir s’améliorer bientôt.Le „futur proche”: Il doit venird’un moment à l’autre.Le „futur indéfini”: Il semblequ’on quitte le monde, qu’on ne doitplus jamais arriver nulle part...Le „futur virtuel”: Daniel doitaller au cinéma ce soir.Le „futur probable”: Il doit s’embarquerla semaine prochaine.Le „futur d’obligation”: Le soldatdoit rejoindre son corps d’icihuit jours.Le „futur du passé subjectif”:[...] le roi partit pour Compiègne, oùil ne devoit être que peu de jours.Le „futur du passé des journalistes”:Après dix heures d’entretiensavec les dirigeants argentins,le secrétaire d’Etat américain devaitreprendre les discussions hieraprès-midi [...].Le „futur du passé des historiens”:Jésus parait être restéétranger à ses raffinements dethéologie, qui devait bientôt remplirle monde de disputes stériles[7, p. 16-19].Valorile verbului devoir suntdeterminate de context. D. Leemanconstată că verbele modalecroire, savoir, estimer, penser etc.[Cf. de asemenea S. Alexandrescu,„Sur les modalités croire etsavoir”, Langages, nr. 43, 1978,p. 19-27; probleme de polisemielegate de verbele modale pouvoir,vouloir, devoir, savoir în B. Pottier,„Sur la formulation des modalitésen linguistiques”, Langages, 1978,nr. 43, p. 39-46; C. Fuchs, „L’opérateurpouvoir: valeurs, interprétations,reformulations”, Languefrançaise, 1989, nr. 84, p. 83-93]pot fi considerate ca semiauxiliaremodale, căci „ele admit o propoziţiecompletivă echivalentă cuinfinitivul, care are proprietăţi decomplement şi atunci verbul introductivpoate fi precizat din punctde vedere aspectual. Caracteristicpentru perifrazele cu sens deviitor este faptul că acestea pot fiuşor înlocuite cu forma de viitor averbului.