PDF - Limba Romana

Critică, eseu 125Sufletul lui e în căutareÎn muta, seculara căutare…(Autoportret).Existenţa sa strict biografică se confundă cu gândirea sa filozofică şicu activitatea poetică, axul central fiind acest principiu al mutismului.(47) la patruzeci de ani sugrumându-ţi cuvântulte-i pierde în tine – în căutare.Prin ani un vânt o să te tot alunge sub cer,vei mânca miere neagră si aplecat vei tăcea.(Cetire în palmă).Cu cuvinte stinse în gurăam cântat şi mai cânt marea trecere,..........................................................De pe-un umăr pe altultăcând îmi trec steaua ca o povară.(Biografie).5. Ascultarea este, aşadar, starea care trebuie să înlocuiască sonoritateaşi corolarul ei antonimic, tăcerea. Este o consecinţă a faptului cătăcerea, necuvintele, muţenia nu înseamnă, la Lucian Blaga, imposibilitateacomunicării. Pentru a putea percepe semnele transmise de transcendental,pentru a auzi foşnetele misterioase ale universului, pentru a putea tălmăcirezonanţele din conştiinţa noastră, dar mai ales din conştiinţa poetică, ascultareaîncordată este cea care avea nevoie de linişte.(48) o, de-ar fi linişte, cât de bine s-ar auziciuta călcând prin moarte.(În marea trecere).Sufletul poetului se înseninează doar atunci când reuşeşte să-şi impunăşi să impună liniştea deplină.(49) Linişte este destulă în cerculce ţine laolaltă doagele bolţii:……………………………..Si iarăşi îmi zic:Nici o larmă nu fac stelele-n cer.Da, ar trebui să fiu mulţumit.(Linişte între lucruri bătrâne).Aceasta este, după cum se înţelege din versurile deja citate ale poemuluifilozofic În marea trecere, condiţia pentru a percepe semnele destinului. Nula rugăminţile sau interpelările formulate prin cuvinte ni se dezvăluie misterulexistenţei, nici din cântec, nici din clopote, ci din ecourile, foşnetele, adierilepe care numai starea de reflexivitate totală, favorizată de o tăcere adâncă, lepoate desluşi. De aceea, viaţa noastră întreagă, fie ea ţipăt, clopot, cântec,cuvânt, şoaptă, se reduce, până la urmă, la tăcere. Timpul însuşi, substanţaimpalpabilă a existenţei noastre, nu este altceva decât un interval, un semnegal, o cumpănă, un val înspumat între sunet şi tăcere.(50) şi-ascult.Apa bate-ntr-un ţărm