PDF - Limba Romana

Aniversări 193tar) nici substratul (auto)biografic alromanului, chiar ironizează uşor peseama unor cititori care au văzut înroman o lucrare mimetică, nu unade imaginaţie. Mult mai târziu, aflămdetalii revelatorii pentru înţelegereaacestui roman, dificil şi neobişnuitpentru cititorul basarabean.Într-un alt interviu, acordat AntonineiCallo, prozatorul insistă asuprastării de inconştienţă cu care afost redactat Zborul frânt: „A fost ocarte, pe care nici eu însumi nu-midau seama cum am scris-o. A fostca o revelaţie. Cred că aşa ceva i sepoate întâmpla unui autor o singurădată. În orice caz, unuia ca mine.Deşi, mai târziu, am putut descoperiîn ea unele locuri mai puţin realizate.Însă fuziunea totală dintre idee,sau concept, şi formă o face vie,vibrantă, de viaţă lungă”.Pe parcursul anilor, autorulrevine, nu o dată, cu precizări despregeneza romanului, dezvăluind noidetalii. Într-un interviu cu AndreiHropotinschi (Tiparele prozei moderne),romancierul afirmă: „În 1963m-am retras de la Cultura Moldovei,după ce am fost luat la armatăpe trei luni... M-am dus la mine însat – mama era în viaţă, trăia şi tatălmeu, şi am început să lucrez la carte.Am lucrat câteva luni, dar în timpulacesta se îmbolnăveşte mamămea.Am încercat să continuu lucrulla acea carte, dar n-am reuşit. Avenit în viaţa mea momentul acesta,boala mamei, foarte gravă şi...tragică până la sfârşit. Am începutsă umblu cu ea pe la spitale. S-adovedit că boala este incurabilă. Afost o perioadă complicată, desprecare îmi vine greu să-mi dau seama”.Starea de spirit a fost exprimatămai nuanţat, mai elocvent, înurmătoarea confesiune: „În perioadaaceea aveam un subiect de povestire,o mică povestire despre un băiatcare, în timpul războiului, aflându-sepe malul Nistrului, unde s-aoprit frontul, a făcut câteva trecerila nemţi, la inamic, şi înapoi. Într-unfel, s-a inclus în luptă, în acţiunilemilitare, în pregătirea operaţiei dela Nistru. Episodul acesta îmi fuseserelatat de o persoană concretă,o rudă de-a soţiei, un bărbat cu familie.Era într-o toamnă ploioasă.Îmi povestea el despre tot felul delucruri, şi, ca printre altele, mi-a vorbitşi despre întâmplarea asta care,căzând în memoria mea, s-a dusîn adâncuri. Pe urmă, a apărut lasuprafaţă. M-am agăţat de ea şi amscris o mică povestire. Apoi m-aupreocupat alte subiecte. Şi iată căîn situaţia psihologică foarte grea,când maică-mea s-a stins din viaţă,am simţit că trebuie să aflu ieşire casă nu mă desfiinţez. Maică-mea afost pentru mine şi a rămas cel maiscump om de pe pământ. A fost unom de o rară puritate sufletească”.Despre durata scrierii romanuluiaflăm tot aici: „În câteva săptămânidupă moartea mamei amelaborat subiectul acestei cărţi, întrei luni a fost scrisă. Dintr-odată,cu foarte mici redactări. S-a cristalizatîn mine uimitor de repede şiclar”. Modelul este – şi sub acestaspect – Rebreanu, care îşi datamanuscrisele: „Lucram în fiecarezi. Manuscrisele s-au păstrat, acolosunt datate toate zilele”. Cu privirela uşurinţa cu care a fost redactatmanuscrisul, prozatorul ne mărturiseşte:„Cartea s-a născut, cum sezice, dintr-o răsuflare. Desigur că