PDF - Limba Romana

158imperativul renunţării la acestea,pentru că aduc prejudicii morale şipolitice poporului.Dublinul e un oraş deprimant,mizerabil şi sărac. Joyce cunoşteafoarte bine „cartierele sărace şi promiscueale Dublinului” [3, p. 90], ignoratede alţi scriitori (W. B. Yeats).Fabienii, apostolii gradualismului,au luat atitudine, prin pana luiG. B. Shaw, faţă de ameninţărilecare ar fi venit din partea mizerieişi sărăciei: „Oraşul însuşi este văzutdin nou ca un loc al decăderii,sărăciei, maladiilor sociale, nesupuneriicivile şi chiar al insurecţiei”[4, p. 49]. Drept consecinţă acondiţiilor precare de viaţă, o partesemnificativă de irlandezi emigreazăîn SUA. Dublinul e văzut, iarăşi,ca un loc al degradării, al sărăcieişi al maladiilor sociale: Mahony şinaratorul întâlnesc fetiţe cu hainezdrenţuroase. Diferenţele de clasăsunt evidente.Murdăria este mediul în carepersonajele Dublinului se simt înapele lor. De exemplu, Ignatius Gallaherdeclară: „Mă simt ca un peşteîn apă de când am pus piciorul îndrăguţul, murdarul acesta de Dublin”[5, p. 125].Singurătatea şi monotoniatransformă oraşul lui Joyce într-ourbe obscură. Individualităţile însingurateaccentuează solitudinea urbei.Dedalus suferă de o melancolietipică artistului modern. Stephen şi,în special, Bloom îşi etalează sentimentulînstrăinării. Reproşurile şiasperităţile din partea cunoscuţilordemonstrează o extindere generalăa alienării. Joyce descrie cu umorlimba Românăstatutul marginal al lui Bloom (înspecial, în scena în care BantanLyons nu depune eforturi în a-l ascultape Bloom). Asemenea tratamentconstituie un moment dintr-oserie lungă de episoade similarecare vor continua în Hades şi vorculmina în Ciclopii (Ulise).Stephen revine întotdeaunala ideea că este totuşi singur. Conştiinţasingurătăţii ajunge la coteinsuportabile către sfârşitul capitoluluiProteu (Ulise), în scena în careStephen se reazemă de stâncile tarişi oftează, dorindu-şi ca în locul pietrelorsă fie un om.Oraşul halucinant contamineazăpersonajele. În căutarea fantomeimamei sale decedate, Stephenare un comportament confundabilcu „nebunia” prinţului Hamlet. Audeîn jurul său numai versiuni corupteale cântecelor de dragoste pe carei le cânta mamei sale. La fel cumse dispensase odată de afecţiuneapaternă, acum trebuie să se lase şide mama sa.Dublinul e şi un oraş al morbidităţii,al morţilor, al neantului:„Moartea este un produs al cotidianuluiurban” [8, p. 149]. În Hadesoraşul reflectă imaginea unei lumide dincolo: o procesiune funerarătraversează patru râuri (care divizeazăteritoriul lumii subpământene).Prin analogie, Elpenor eDignam a cărui moarte este provocatăde alcoolism, iar Martin Cunninghame un corespondent al luiSisif. Acesta îşi consumă energiile,depunând eforturi de a agonisi baniîn vederea recuperării mobilei amanetatede nevasta lui bolnavă.