PDF - Limba Romana

124limba Românăsale poetico-filozofice, că lumea văzută ca o cercetare a adevărurilor estedoar o ispită „din umbră”; revelaţia vine prin asumarea tăcerii, a mutismului.Am arătat deja mai sus că rostul poetului în lume este acela de a descifrasemnele, nu de a le crea, de aceea mesajul său este alcătuit din vorbire şităcere, din cuvinte şi pauze.(42) Omule, ţi-aş spune mai multdar e-n zadar, –şi-afară de-aceea stele răsarşi-mi fac semne să tac,şi-mi fac semne să tac.(Taina iniţiatului).Prin existenţa sa, prin experienţa sa, prin harul cu care a fost dăruit,poetul reprezintă un depozitar de semne, un mesaj, şi nu poate să se explicepe sine însuşi, căci şi-ar depăşi condiţia.(43) Noi suntem numai purtători de cântecsub glia neagră a tăriilor,noi suntem numai purtători de cântecpe la porţi închise…(Noi, cântăreţii leproşi).În general, oamenii au de câştigat din asumarea tăcerii, chiar dacăsuperioritatea lor declarată constă în raţiunea exprimată prin limbă.(44) Limba nu e vorba ce-o faciSingura limbă, limba ta deplină,Stapâna peste taină si lumină,e-acea-n care ştii să taci.(Catren).În conformitate cu programul său estetic şi cu concepţiile filozoficecare alcătuiesc substanţa eseurilor şi poeziilor sale, deopotrivă, necuvintele„lărgesc în mod misterios câmpul comprehensiunii interne, al acelui spaţiuinterior, necunoscut direct de către cititori, dar totdeauna fertil” 5 .(45) Cuvintele pe care le rostim,Cuvintele ce rămân în noi,Descoperă şi ele, fără de margini, făptura.(Inscripţie).În general, pe măsură ce anii au trecut şi reflecţia filozofică i-adezvăluit aceste adevăruri despre relaţia lumii cu divinitatea, despreîntocmirea universului, în ultimă instanţă, poetul a ajuns să-şi asociezepropria biografie cu mutismul, conchizând că acei primi ani din viaţasa, în care nu a putut să vorbească, au fost ei înşişi un semn. Mărturisirea,făcută direct – într-o scriere memorialistică, Hronicul şi cânteculvârstelor („strania mea detaşare de logos”), apare la fel de explicit, darmai încărcată metaforic, evident, în poeziile care folosesc autobiograficuldoar ca punct de plecare pentru dezvoltarea unor idei cu cuprinderemult mai largă.(46) Lucian Blaga e mut ca o lebădă.În patria sa,zăpada făpturii ţine loc de cuvânt.