PDF - Limba Romana

Literatură universală 287le ciulite. Privii pe fereastră, eramdin nou în mişcare. Ciocănii iar înperete, până când birja se opri dinnou. Birjarul se dădu jos de pe capră,înjurând. Coborâi geamul, casă nu-i vină ideea să deschidă portiera.Mai repede, mai repede. Eraşi mai congestionat, ca să nu spunstacojiu. Mânia, sau vântul cursei. I-amspus că-l angajăm pe toată ziua.Răspunse că avea o înmormântarela ora trei. Ah, morţii. I-am spus cănu mai vreau să merg la Zoo. Numai mergem la Zoo, am spus. Răspunsecă-i era egal unde mergem,cu condiţia să nu fie prea departe,din pricina calului. Şi ni se mai spunecă primitivii folosesc un limbajconcret. Îl întrebai dacă ştia vreunrestaurant. Adăugai: Mănânci cumine. Îmi place întotdeauna să fiucu cineva de-al casei. Era o masămare, flancată de două bănci exactde aceeaşi lungime. Aplecat pestemasă, îmi vorbi de viaţa lui, de nevastă,de cal, apoi iar de viaţa lui,de viaţa lui atât de groaznică, maiales din cauza firii sale. Mă întrebădacă-mi dădeam seama ce însemnaasta, să fii afară pe orice vreme.Aflai că sunt şi birjari care-şi petrectoată ziua la cald în birjă, dormitând,aşteptând să vină clientul să-i zgâlţâie.Mergea altădată, dar astăzi îţitrebuie alte metode, dacă vrei săte regăseşti la sfârşitul zilelor tale.I-am descris situaţia în care măaflam, ce pierdusem şi ce căutam.Făceam amândoi tot posibilul să înţelegem,să explicăm. Înţelegea cărămăsesem fără cameră, că mi-ar fitrebuit o alta, dar tot restul îi scăpa.Îi intrase în cap, de unde nimeni numai putea să i-o scoată, că eramîn căutarea unei camere mobilate.Scoase din buzunar un ziar dindupă-amiaza de ieri, sau poate dealaltăieri, şi se puse pe treabă, parcurgândmica publicitate, subliniindcinci sau sase anunţuri cu un ciot decreion, acelaşi care tremura deasupracâştigătorilor de mâine. Sublinia,fără îndoială, pe cele ce le-ar fi subliniatdacă-ar fi fost în locul meu, oripoate pe acelea ce trimiteau în acelaşicartier, din pricina calului. N-aşfi reuşit altceva decât să-l tulbur,spunându-i că, în ce mă priveşte, n-admiteam alte mobile, în camera amea, decât patul, şi n-ar fi trebuit săle dea afară pe toate celelalte, pânăla noptieră, înainte de-a consimţi săpun piciorul acolo. Către orele treitrezirăm calul şi pornirăm la drum.Birjarul îmi propuse să urc pe capră,alături de el, însă de-o vreme adormisemînăuntrul birjei, regăsindu-milocul. Vizitarăm, una după alta, sperdupă un plan anume, adresele pecare le subliniase. Scurta zi de iarnăera pe sfârşite. Mi se pare câteodatăcă acolo au rămas singurelezile pe care le-am cunoscut, şi maipresus de toate fermecătoarea clipăce precede obliterarea nocturnă.Adresele pe care le subliniase, saumai curând însemnase cu o cruce,cum fac oamenii simpli, le bara cuo linie în diagonală, pe măsură cese dovedeau nepotrivite. Mai târziuîmi arăta ziarul, sfătuindu-mă să-lpăstrez, ca să fim siguri că n-o săcăutăm din nou acolo unde căutasemdeja fără folos. În ciuda ferestrelorînchise, a scârţâiturilor birjeişi a rumorii de-afară, îl auzeamcântând, singur, acolo sus cocoţatpe capră. Mă preferase unei înmormântări,era un fapt ce va durade-a pururi. Cânta. Cât de departe-iea de ţara Unde tânărul eroudoarme, sunt singurele cuvinte ce