PDF - Limba Romana

Actualitatea clasicilor 275Nu e vorba de acele dificultăţi care vor ieşi din situaţia Basarabiei„moldoveneşti” faţă de Rusia anarhiei de astăzi, faţă de Rusia, plină demari întrebări, a Constituantei, în care – să nu uităm – rezultatul alegerilorarată că aceastălaltă Moldovă nu va fi reprezintată prin moldoveni naţionali,ci prin internaţionalişti antinaţionali. Ci ne gândim numai, cu toatăseriozitatea – din care, alături de atâta încredere, nu lipseşte nici puţinăîngrijorare – la toate problemele pe care faţă de sine însăşi va avea să lerezolve această iubită ţară, care a cutezat să afirme dreptul ei.Căci atâta a făcut pănă acum: să afirme un drept care iese de la sine dinprincipiile, generale, ale revoluţiei ruseşti şi pe care deci aceasta nu i-l poaterefuza, dar care, supt acest raport, e în atârnare de menţinerea acestor principiiînseşi, pe care o altă schimbare în Rusia, dacă nu le-ar putea tăgădui cu totul,le-ar putea tălmăci în aşa fel încât să-şi piardă toată valoarea lor practică.Orice popor are drept să-şi arate voinţa – a zis revoluţia – şi pe nici untărâm voinţa unui popor nu e mai limpede decât pe acela al întrebuinţăriilimbii sale, al învăţământului într-însa, al conducerii prin oameni din acelaşipământ şi de acelaşi sânge.Aşa s-a ajuns la ziua de 21 novembre, printr-un principiu proclamat capentru toţi oamenii, în schimbările lor politice şi sociale, de un neam străin.Acuma rămâne partea cea mai grea a lucrului: să se facă legătura întretot ce a dat acest principiu în domeniul naţional şi ceea ce alcătuieştetradiţia însăşi a ţerii, ceea ce se desface din trecutul ei de veacuri şi trăieşteastăzi în fiecare suflet de ţeran din aceste părţi.Aici, în lumea despre care aşa de duios a vorbit, în Sfatul Ţerii, însuşidl. Pelivan, nu se vor mai găsi idei aşa de strălucitoare, raţionamente aşa dedrepte, teorii aşa de înaintate, tot ce constituie crezul revoluţiei ruseşti. Gândulomului iscodeşte şi cere multe, dar numai o parte dintr-însele le primeşteviaţa şi le frământă în carnea şi în sângele ei. Dar acelea care au trecut astfelîn toată ţesătura adâncă şi tainică a omului sunt singurele care rămân.Străinismul nu trebuie înlăturat numai din ce au lăsat, supt forme deabsolutism, ca tiranie veche, ţarii, ci şi din ceea ce aduc supt forme de libertate,ca tiranie nouă, dictatorii democraţiei socialiste.S-ar restabili astfel – şi e o condiţie neapărată a dăinuirii – continuitateacu tot ce a fost pănă la 1812 acolo, cu tot ceea ce neamul nostru a dat caaşezăminte, adesea aşa de cuminţi, pe această parte din pământul lui.Radicalismul va pierde astfel; multe puteri vor părăsi o luptă în carenu mai pot urmări vedeniile lor, dar alte puteri se vor adăugi, pe care teoriastrăină deocamdată le ţine la o parte, oricâtă inteligenţă, bunăvoinţă şiautoritate ar putea aduce.Şi aceasta ni-ar îngădui şi nouă să privim la cele ce se petrec dincolode Prut cu speranţa că dezvoltarea lor s-ar putea face, spre folosul neamului,pe o cale paralelă cu însăşi dezvoltarea care după război se va impuneaici – şi care, desigur, nu va sămăna cu a maximaliştilor ruşi.(Neamul românesc, An. XII, nr. 331, 2 dec. 1917, p. 1.)