PDF - Limba Romana

280limba RomânăPiesa este publicată în 1952 şi, ulterior, tradusă în alte limbi şi, respectiv,pusă în scenă în mai multe ţări. Astăzi, cunoscută în toată lumea, piesaeste jucată cu succes şi la Chişinău. În 1953, la Londra sunt publicate romaneleL’Innommable (Cel care nu poate fi numit) şi Watt (editat în francezăîn 1969). În 1957 spectacolul Tous ceux qui tombent (Toţi cei ce cad),este prezentat la BBC. Urmează piesele Fin de partie (Sfârşit de partidă)şi Actes sans Paroles (Acte fără cuvinte).Între anii 1957 şi 1961, scrie din nou în engleză: All That Fall, Krapp’sLast Tape şi Embers.Din 1958 îşi traduce singur operele în franceză şi engleză.În 1961, la Paris, apare piesa Comment c’est (Cum este), iar laLondra – Happy Days, versiunea engleză a piesei Oh, les beaux jours(1963).Au urmat volumele: Imagination morte imaginez-vouz (Imaginaţiemoartă închipuiţi-vă), proză (1965), Comédie et Actes divers (Comedie şiacte diferite) (1966), Le Cylindre (Cilindrul), proză (1967), Le Dépeupleur(Depopulatorul) şi Mercur şi Camier (1970), Pour finir encore (Pentrua sfârşi din nou) (1976), Compagnie (Tovărăşie) (1980), Mal vu mal dit(Prost văzut, prost spus) (1988), Catastrophe et autres dramaticules(Catastrofa şi alte drămuliţe) (1982), Worstward Ho (1983) şi StirringsStill (1989).Este cunoscut şi ca traducător al operelor altor autori: din AnthologieNegre – antologie de lirică franco-africană (anii ’30), precum şi dintr-oculegere de lirică mexicană, selectată de Octavio Paz.* * *„...Adevăratul personaj al lui Beckett e în cele din urmă limbajul.Miraculoasă e această performanţă: de a-ţi scrie opera într-o altă limbă decâtcea maternă şi de-a reuşi nici mai mult, nici mai puţin decât să iei PremiulNobel (un caz quasisimilar – prin „quasi” înţelegem lipsa înaltei distincţiisuedeze – în literele franceze de azi este doar E. M. Cioran, eseistul derenume mondial, de altfel unul dintre apropiaţii lui Beckett). Experienţă demagie executată cu substanţe şi materiale de-o calitate atent controlată.Cuvintele sunt bis-cuit, arse de două ori în foc, prin aceea că au fost învăţateîntâi prin intermediul unei alte limbi, şi doar apoi reînsufleţite în focarul viual limbii vorbite, scrise, mâzgălite, cântate, râse, şoptite, îngânate, bolborosite,mimate, ascunse, amuţite, gândite, răsgândite, refuzate, presupuse,visate – a limbii unei naţiuni căreia Beckett i s-a integrat până la a-irevoluţiona dinlăuntru literatura.”Constantin ABĂLUŢĂ