PDF - Limba Romana

Puncte de reper 71este nici romana, nici napolitana, cieste limba italiană.Aceeaşi situaţie o vom avea înSpania şi în America Latină. Cetăţeanulspaniol din Castilia (centrul Spaniei)va spune că el „habla castellano,no espanol”, cel din provincia Aragona– că vorbeşte aragoneza, cel dinBolivia „habla boliviano”. Totodată,fiecare cetăţean latino-american, caşi cel din Spania, ştie că limba standard,de stat şi de şcoală, rămânepentru el limba spaniolă. Acest faptnu afectează suveranitatea Boliviei,Argentinei sau a Mexicului şi în niciun caz nu jigneşte mândria naţionalăa bolivianului sau a mexicanului.Mai mult decât atât, unitatea limbiistandard cimentează unitatea culturiişi a literaturii iberoromanice, tot aşacum limba română standard cimenteazăliteratura daco-română, începândcu Coresi sau Miron Costin şi până laSadoveanu sau Panait Istrati.Trecând la cel de-al treilea aspectal problemei noastre, am vreasă subliniem că utilizarea glotonimuluilimba moldovenească creează oconfuzie periculoasă pentru statelede la Apus, generând astfel chiar şibariere economice.Aş mai adăuga la cele spuse cătermenul de „limba moldovenească”are o istorie mai veche pe teritoriul Basarabiei.Acest termen a fost un instrumentai politicii imperiale ţariste, iar apoial politicii imperiale stalinist-bolşevice.Menirea acestui instrument era de aizola Basarabia, iar mai târziu – RepublicaMoldova de la arealul românesc.Indiferent de caracterul „argumentelor”lingvistice invocate, false sau neîntemeiate,scopul era limpede. Oameniide ştiinţă au conştientizat întotdeaunaacest adevăr, reliefat cu pregnanţă înspecial după evenimentele din ’89-’90.Personal, nu pot nicidecum înţelegeatitudinea acelor locuitori şi purtători ailimbii care insistă cu îndărătnicie asuprafolosirii glotonimului „limba moldovenească”.E important să avem în vedere,aşa cum am menţionat mai sus, căunitatea limbii literare standard implicăşi unitatea procesului culturalşi literar al statelor care au aceeaşicultură.În cazul nostru, limba românăare rolul de integrare şi cimentare aîntregii culturi româneşti ori, dacă vreţi,daco-române, începând de la Coresisau de la Miron Costin şi continuândcu scriitorii clasici din cele trei Principate,apoi cu scriitorii contemporani dinRomânia şi Republica Moldova.Din acest considerent cred căproblema denumirii limbii trebuiescoasă de pe ordinea de zi. Existăalte probleme mult mai complicate, deordin social şi economic, a căror soluţionareva solicita eforturi mult maimari. În cazul problemei limbii lucrurilesunt limpezi: limba literară, scrisă,oficială este una – limba română.Unii întreabă de ce continuăaceste discuţii interminabile despredenumirea limbii. Răspund: mulţi dintrecetăţenii Moldovei – eu am lucrataici şi cunosc situaţia – încă mai judecădupă calapoadele propagandeistaliniste, când se făcea tot posibilulpentru a-i contrapune pe moldovenişi români, îmi amintesc de anii ’50,după moartea lui Stalin, când se vehiculaideea că cel mai temut duşmanal poporului moldovenesc şi alR.S.S.M. este România, deşi aceastăţară atunci făcea deja parte din bloculcomunist. Din păcate, această mentalitatecultivată premeditat deceniiîn şir este încă vie şi continuă să influenţezenegativ societatea.Textul este reprodus după ediţiaspecială „Conferinţa ştiinţifică Limbaromână este numele corect al limbiinoastre”, Limba Română, nr. 4 (22),1995, Chişinău, pag. 25-28