PDF - Limba Romana

Poesis 219Nedânsul tău...Dar parcă te prepun cu cineva,Dar parcă te-ai mai vrea acel ce strigăÎn urma ta şi care-ţi poartă pică,Că nu-l accepţi cum el te-ar refuza,Să nu fii tu ce este el un rigă,Un peste tot lipsit de sinea saCea care de la sinea ei abdică,Să-şi fie sie sinea altcuiva,Ce-i lipsa lui, şi-i timpul altcândva.Şi-s toate la un loc, că sunt nimicaŞi tu nu-ţi eşti, ce-şi este altcevaNedânsul tău, fiinţa lui adică...Care nu poate fi şi nici să-şi deaMăsura-ntreagă a sinei lui de pică.Aracan de aşa soartăSuntem mulţi, străini ca spinii,Sărăcuţi cu pungi deşarte,Iar din noi apucă câinii,Şi ni-i dor parcă de moarte.Aracan de aşa soartă,De tot jugul săptămânii,Robi ai milei şi ai vinii,Doar de rele s-avem parte.Noi muncim şi unu-mparte,Ce-i al nostru-l au străinii,Ei, cei adulaţi, ne ceartăEi pe noi, de răul sinei.Doamne, ţine-i mai departePe-acei care-s răi şi-s nimii...