PDF - Limba Romana

328limba Românăa) prin analiza fragmentului, identificându-se detaliile relevante şi determinându-seatmosfera creată de acestea;b) profesorul formulează, pentru toţi elevii, următoarea sarcină: „Imaginaţi-văcă vă aflaţi în cadrul natural (ori de interior) descris de autor. Cumvă simţiţi în acest cadru? De ce natură sunt emoţiile voastre? Ce aţi vreasă schimbaţi în acest cadru natural (de interior) ca să vă simţiţi mai bine?De ce autorul a optat pentru această descriere? Cum s-ar simţi oricarealtul dintre colegii voştri, fiind prezent în cadrul descris?”;c) elevii îşi citesc textele;d) se formulează concluzii despre starea de spirit creată cu ajutoruldiferitelor elemente despre rolul descrierii în naraţiune etc.În procesul studierii modurilor de expunere poate fi utilizat şi exerciţiulde reconstituire a unor replici ale personajelor. Astfel, înainte de a analizadialogul dintre Mircea cel Bătrân şi Baiazid (Scrisoarea III de Mihai Eminescu),elevii vor propune mai multe variante de replici ca răspuns la următoarelecuvinte ale domnitorului român: „..Cât suntem încă pe pace, euîţi zic: Bine-ai venit! / Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi; /Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi, / Ori vei vrea să faci întoarsăde pe-acuma a ta cale, / Să ne dai un semn şi nouă de mila Mărieitale...”. Antrenaţi într-un astfel de exerciţiu, elevii vor constata că, iniţial,dialogul dintre Mircea cel Bătrân şi Baiazid are un caracter pur informaţional(– Ce vrei tu? / – Noi? Bună pace! Şi de n-o fi cu bănat, Domnul nostru-arvrea să vază pe măritul împărat), pe parcurs căpătând funcţie epică (interlocutoriiprezintă un fir epic: Baiazid relatează despre marile sale biruinţe,Mircea cel Bătrân – despre vitejia şi dragostea de ţară a poporului român).Analiza antitezelor din replicile personajelor va scoate în evidenţă a treiafuncţie a dialogului dintre cei doi – cea dramatică. Profesorul poate apela şila exerciţiul comparării: elevii vor confrunta variantele replicilor lor cu celedin opera literară studiată.Cele patru moduri de expunere sunt separabile doar teoretic. În procesulanalizei, cercetarea acestora trebuie corelată. Nu identificarea şi inventariereaelementelor sunt importante, ci cunoaşterea funcţiilor lor esteticeşi a contribuţiei la sporirea valenţelor artistice ale operei.Bibliografie1. Jean-Michel Adam, Françoise Revaz, Analiza povestirii, Institutul European,Iaşi, 1999.