PDF - Limba Romana

Reflecţii 299• Nu de prea multe ori, în cazuri individuale sau colective, mentalitateaare totuşi ceva în comun cu Mintea (da, cu majusculă).• Conştient asumată, singurătatea este şi ea o formă de manifestare ademocraţiei, o dovadă de funcţionalitate a acesteia, însă suspectată sauchiar înjurată de gloata care, în vociferanta ei colectivitate, strigă: „Demo-cra-ţie!Li-ber-ta-te!”.• Probabil, celui sărac trebuie să i se ierte acutul, irezistibilul sentiment deegoism. În cazul său, altruismul nu are rost, sau e doar inutil-paradoxal:pur şi simplu, nu are ce oferi altora.• Dacă ar exista o sâmbătă a sâmbetelor, ea ar fi, bineînţeles, o a douaduminică a săptămânii în care cade Paştele.• Excepţie: a mirării, însă de data aceasta regele nu era gol.• Proust post-mortem? – În căutarea căutărilor pierdute...• Când mă gândesc la câţi oameni poartă numele Victor, îmi vine să zic:„Doamne, de ce ai dat acest nume atâtor învinşi?” (Să li se fi spus, dincapul botezului, Învinsul, Înfrântul?)• Când aud pomenindu-se de CSI, prima analogie care îmi vine în minteeste cea a unui INS care se scarpină la ceafă a încurcătură.• Pe aici, prin Basarabia, comuniştii decad – dar nu cad!• CSI – un avorton... colectiv.• Dacă eşti Kant şi tot umbli cu critica raţiunii pure, asta nu înseamnă că,uneori, nu umbli şi la genul frumos, numai că ţie femeia trebuie să-ţi cadătronc la... creier.• Fără erori viaţa ar fi o greşeală.• Pentru a menţine starea de vis şi a o pune în serviciul creaţiei (poeziei),uneori trebuie să fii destul de lucid.• E mai uşor, fără bătaie de cap şi fără griji, să negi negaţia ca valoare,decât să te strădui să pricepi că şi ea ar putea fi o afirmaţie. Altfel, dincontră, dar afirmaţie.• Dacă nu-ţi dai seama de propria-ţi eroare, aceasta nu înseamnă o nouăeroare, ci – o prostie sadea.• Cele mai de nedepăşit sunt încăpăţânările inimii, pentru că, de fapt, încăpăţânareaînseamnă absenţa cugetului limpede, iar inima nu cugetăîn nici un fel, ci doar simte... încăpăţânat.• De unde ştiţi că Totul este Altfel?• Diavolul: „Eu unul nu sunt adeptul extremelor, însă dumneata eşti extremde cumsecade. Cât mai ai de gând să fii?”.• Pentru unii viaţa poate fi scurtă din motivul că e şi extrem de îngustă, iarei, „voluminoşii”, nu pot înainta (nu încap!) prin strâmtoare.• Totdeauna a fost şi este atât de uşor (şi la modă, parcă) să fii pesimistîn Basarabia, încât nu mai e interesant să fii pesimist...