PDF - Limba Romana

108se discute despre sinonimie la niveluniversal numai în măsura în careea reprezintă una dintre universaliilelingvistice 20 . Reiese acest lucru şidin afirmaţia lui M. Bucă: „Sinonimiaface parte din[tre] categoriile semasiologiceproprii tuturor limbilor” 21 .Totodată, având în vedere că E. Coşeriuîmparte universaliile esenţialeîn universalii necesare şi universaliiposibile 22 , se poate susţine că sinonimiaeste una dintre universaliileposibile ale limbajului.Dintr-o altă perspectivă, niveluluniversal interesează sinonimiaintralingvistică cu privire la problemaîmprumuturilor, a calcului frazeologic,în paralel cu fenomenulpoligenezei, şi asta pentru că deseorise întâmplă ca expresii împrumutatesau calchiate să intre în relaţie desinonimie cu altă expresie sau cualte expresii din limba de adopţie.Nivelul universal se caracterizeazăprin „anumite principii ale gândiriivalabile pentru umanitate în generalşi referinţa constantă la fapteleextralingvistice: contexte obiective,situaţii, cunoaşterea generalăa «lumii»” 23 . Astfel se explică dece unele unităţi frazeologice suntîmprumutate cu uşurinţă. De pildă,frazeologismul a i se îneca (cuiva)corăbiile (de provenienţă străină 24 ),ce se spune în legătură cu cinevadeprimat, abătut, a devenit sinonimăîn limba română cu expresiileidiomatice a nu-i fi (cuiva) boii acasăsau a nu fi în apele sale.Aşadar, fenomenul trebuie privitdoar ca posibilitate pentru sinonimia„intralingvistică” (singura culimba Românăadevărat valabilă), numai dacă ounitate frazeologică este adoptatăşi adaptată (calchiată) la structuraunei limbi, în virtutea acestor posibilităţiuniversale ale vorbirii. Este edificator,în acest sens, exemplul oferitde Petru Zugun, pe care ne permitemsă-l cităm aici: „Menţinerea,în echivalare, a expresiilor, cândeste pe deplin motivată prin înţelegereaei şi prin satisfacerea nevoiide expresivitate, îmbogăţeşte limba.Astfel, echivalarea româneascăprin expresia a săpa cu hârleţulîn mare «a irosi timp şi eforturi», aexpresiei corespunzătoare din italiană(în traducerea lui Aurel Covacidin Pentameronul lui GiambatistaBasile), trebuie apreciată ca mai izbutitădecât ar fi fost sinonimizarea[adică echivalarea, n.n. – C.M.] eiprin expresiile specific româneşti atăia frunză la câini sau a umbla defrunza frăsinelului (în limbajul lui IonCreangă)” 25 . Dacă expresia a săpacu hârleţul în mare nu ar rămâneîn stadiul de hapax şi s-ar impuneîn româneşte, atunci ea ar ajungesinonimă cu cele existente în limbanoastră, dintre care ar trebui amintităşi a căra apă la fântână 26 .În continuarea celor expusedeja şi pentru a confirma justeţeaopiniei lui P. Zugun, prezentăm următorulexemplu. Într-o formă identicăexpresiei româneşti, am descoperitsintagma a căra apă la fântânăla scriitorul englez (de origine americană)Henry James: „to espouse aparagon of wisdom would be but tocarry water to the fountain [‘a susţineun model de înţelepciune n-ar