PDF - Limba Romana

Critică, eseu 131Diana VRABIEOriginalitate,AUTENTICITATE,anticalofilieFără autenticitate, se afirmăfrecvent, nu există originalitate.Este o concluzie discutabilă. „Feroceaeroare” a originalităţii, ca potenţarea individului, „este o descoperirea Renaşterii şi a Reformei”, iarscriitorului preocupat de autenticitatenu îi rămâne „decât să renunţela această suprastructură, apărutăîn epoca modernă şi consolidatăde atunci încoace”, afirmă MirceaEliade în Solilocvii. De originalitatear ţine „ceremonialul, tehnica, fonetica”,retorica, emfaza, ipocrizia,ermetismul, tot ceea ce, fiind „dubios”şi „nefertil”, te împiedică „să-ţisurprinzi” şi „să-ţi exprimi” natural„viziunea lăuntrică” 1 .„Este ceva «făcut», silit, exteriorşi oarecum ostil în orice originalitate.În ceea ce mă priveşte,mi-e peste putinţă să citesc pe unom care caută cu orice preţ să spunălucrurile «frumos» sau «adânc».Lumea este astfel făcută încât unsimplu fragment o poate reprezentaesenţial, după cum viaţa este reprezentatăesenţial într-o picătură desânge sau una de sevă”, susţineacelaşi critic. În locul originalităţii cuorice preţ, care de cele mai multe orieste artificială şi neconvingătoare,Eliade propune autenticitatea: „Săfii tu însuţi, să surprinzi perfect şitotal viziunea ta lăuntrică, să exprimidesăvârşit experienţa ta, trăireata. O experienţă autentică, adicănealterată şi neliteraturizată, poatereprezenta întreaga conştiinţăumană a acelui ceas. În timp ce ocarte «făcută», cât de vaste i-ar fibazele şi de universale tendinţele,nu izbuteşte să surprindă aceastăconştiinţă, după cum un muzeu nusurprinde viaţa, oricâte animale arcuprinde împăiate” 2 . Aşadar, MirceaEliade propunea în locul originalităţii,pe care o consideră „o pseudo-problemă”,autenticitatea „carede fapt înseamnă acelaşi lucru”.Identitatea aparent paradoxală, cea provocat intervenţia lui E. Lovinescu,se bazează pe o contiguitatede substanţă: şi o noţiune şi altaau ca trăsătură comună însuşireade a fi tu însuţi, de a-ţi exprimapropria integritate psihică. Or, individualitateaartistică nu poate fidecât autentică, deci originală, unicăşi irepetabilă. Reprezentând un„unicat”, opera autentică se refuzăcontrafacerii, copiei, reproduceriipe scară industrială. Prin raportareapermanentă la fondul creator„propriu”, se elimină din cuprinsulideii de originalitate falsul, ostentaţia,mistificarea, frivolitatea. Un stilîşi păstrează autenticitatea atuncicând rămâne nealterat. Totodată,autenticitatea înseamnă distanţarede nesemnificativ, printr-o experienţă„nealterată” şi „neoriginală”,bazată pe „fapte” trăite. Cu cât experienţade viaţă este mai personală,cu atât se apropie de valoareageneral-umanului. Universalitatea