PDF - Limba Romana

262„VA VENI ZIUA CÂNDŞI ÎN BASARABIALIMBA ROMÂNĂ SE VAAFLA LA EA ACASĂ”Interviu cu Ion DUMENIUK,Materna,nr. 1, august 1992limba Română– Domnule director generalal Departamentului de Stat alLimbilor, iată-ne ajunşi şi la ceade-a treia aniversare a adoptăriilegilor cu privire la limba destat. Cum comentaţi, în situaţiaactuală, semnificaţia zilei de 31august?– E una dintre puţinele bătăliicâştigate de românii basarabeniîn lupta lor pentru a supravieţui caneam. Să ne gândim numai câtface revenirea la alfabetul latin!Prin el, în faţa rusificării s-a duratun adevărat zid chinezesc, pe carenu-l mai poate distruge nimeni.Evenimentul este de importanţăistorică şi constituie o mare victoriea intelectualităţii noastre. Legile...de!, ca toate legile sovieticeşi postsovietice, sunt superficiale,adoptate după numeroase compromisuri,conţinând deficienţe şilacune... Legislaţia cu privire lalimbă a impulsionat iniţial soluţionareaproblemei şi doar atât. Nu afost prevăzut mecanismul de aplicarea legilor, din care motiv astăziparcă avem şi parcă nu avem limbăde stat...– Aceasta ar fi cauza principalăa „tărăgănării” trecerii lalimba de stat?– Principala, dar nu singura.Într-un stat cu adevărat suveran, cuadevărat independent, cu adevăratliber e ridicol să abordezi necesitateatrecerii la limba acestui stat. Şinu ar trebui să vorbim nici de etapede tranziţie, nici de compromisuri.Când au venit în ’40 în Basarabia,comuniştii au avut nevoie de o singurănoapte de... „tranziţie”. A douazi, peste tot se scria şi se vorbearuseşte, s-au găsit şi maşini de dactilografiat,şi linotipuri, şi formularetipizate ş.a.m.d. Nimeni nu s-a revoltatatunci, nimeni nu s-a plâns căîi sunt lezate drepturile, nimeni n-afăcut greve, n-a creat „republicuţe”.Acum însă...– Ce se întâmplă acum înBasarabia, domnule director şimembru al Guvernului?– Trecem prin cea mai greaperioadă din istoria noastră. Nepândeşte, din toate părţile, cuochi hulpavi, minciuna, deznădejdea,ura de frate, sărăcia, incertitudinea,neîncrederea. Sfinteleidealuri naţionale s-au spulberatşi ne-am pomenit pustiiţi, minţiţi,însinguraţi şi... neputincioşi. „Republicile”lui Blohin, Lukianov etc.există, sfidându-ne demnitatea;smirnovii, topalii îşi sărbătorescjubileele, îşi înjgheabă armata lor,noi – cu imense pierderi materiale,dar mai ales morale – plecăm(a câta oară?) capul, tot de fricasabiei imperiale. De cum am lăsataripile în jos, am devenit din noubuni. Aţi observat că presa moscovitănu ne mai acordă aceeaşi