PDF - Limba Romana

122limba RomânăSistemul de sinestezii, din ce în ce mai complicat, produce imagineasfârşitului, mai degrabă decât pe cea a liniştii, pentru că termenii care intrăîn aceste combinaţii aparţin din ce în ce mai puţin sferei semantice asonorităţilor şi din ce în ce mai mult sferelor dinamicului, vizualului – toateînsă cu posibile conotaţii acustice.(31) Spre nu ştiu ce sfârşitUn zbor s-a stinsCu pâlpâit de sfeşnicun copac s-a stins.(Cap plecat).Încă mai imaterială este imaginea fâlfâirii duhului satului, într-un tablouformat din umbrele înserării, căderi de fum, morminte, mirosuri delicateetc.Sau, şi mai lipsit de consistenţă sonoră, dar încărcat de sugestii bazatepe tonalităţi este „zumzetul tainelor” (Din cer a venit un cântec de lebădă).3.0. Lăuntricul – liniştea – fâlfâirea semnelor misterioase sunt elementeale unui context mai larg al receptării şi descifrării mesajului transcendent.Există o strategie întreagă a atenuării sunetelor care merge de la unastfel de complex de imagini evocatoare până la un simplu epitet care exprimădegradarea, descreşterea, anularea sunetului.3.1. Contextul este, în principiu, negativ; el exprimă zădărnicia cântecului,cuvântului, zvonului, şoaptei etc. Un întreg complex de adverbe şipronume de negaţie, de propoziţii negative, de termeni cu conotaţii grave,chiar funeste, uneori, învăluie puţinele sonorităţi redate direct, prin miezulcuvintelor şi prin eventualele eufonii corespunzătoare, în repetiţii şi simetriicare evidenţiază retoric refuzul acusticii.(35) pretutindeni e o tristeţe. E o negare. E un sfârşit.partout règne une tristesse. Une négation. Une fin.Pe urmele mele coaptemoartea îşi pune sărutul galbenşi nici un cânt nu mă îndeamnăsă fiu încă o dată.Fac un pas şi şoptesc spre miazănoapte…………………………………………………Din sângele meu nu mai e nimeni chematsă-şi ia începutul trăirilor,nu, nu mai e nimeni chemat.………………………………………………Dar eu umblu lângă ape cântătoareşi cu faţa îngropată-n palme mă apăr:eu nu ! Amin.(Tăgăduiri).3.2. Apoi, prin sinestezii, prin metafore, personificări, comparaţii,se evocă procesul morţii implacabile, universale, a sunetelor: cuvintele suntamare; talanga este de lut; paşii răsună în umbră, ca nişte poame putrede;