PDF - Limba Romana

Critică, eseu 155Spre deosebire de piesa deteatru Apus de soare a lui BarbuŞtefănescu Delavrancea, personajulŞtefan cel Mare creat de PetruManoliu se distinge prin reacţiile însituaţiile-limită, când este impus săaleagă între dăruirea faţă de poporşi dragostea pentru femeia iubită,între vorbe meşteşugite, viclene, şidârzenia oştenilor devotaţi domnitorului.Omul Ştefan se supune domnitoruluiŞtefan, după o lungă luptăcu sine. Contrastul dintre lumini şiumbre, dintre pasiune şi devotamentulfaţă de credinţa străvechefac din piesa dramaturgului PetruManoliu o creaţie incitantă. Esteanalizată cu subtilitate situaţia politicăinternaţională, lupta mocnitădintre reprezentanţii marilor cultereligioase pentru dominaţie, rolulavut de micul stat al Moldovei prinstrategia domnitorului Ştefan întruzăgăzuirea dorinţei de supremaţiea altor neamuri.Intriga bine gradată, exprimareadesperării de care este cuprins,uneori, domnitorul, conturareacaracterelor individualizate aledoctorului şi boierilor din preajmavoievodului, evocarea iubirii Mariei,precum şi a trădării ei, dau măsuraunui text dramatic de mare amplitudine.Bibliografie1. Petru Manoliu, Alte „Soliloquii”,„Jurnalul literar”, XIII, 2002, nr. 11-12,p. 9; ibidem, nr. 13-20, p. 2.2. Petru Manoliu, Io, ŞtefanVoievod, „Jurnalul literar”, XV, 2004,nr. 1-6, p. 18, 19, 21; ibidem, nr. 7-12,p. 16, 17.