PDF - Limba Romana

Simpozion 245memoriului „La question de la Bessarabie”, adresat Conferinţei şi în carese demonstra legitimitatea unirii cu România. A publicat apoi, în anul 1920,articolul Basarabia la conferinţa de pace, în revista Arhiva pentru ştiinţă şireforma socială, în care menţiona necesitatea studiilor istorice şi geograficecare să aducă la cunoştinţa lumii europene realităţile Basarabiei.Unirea cu România a deschis tinerilor basarabeni posibilitatea de aurma cursurile universităţilor româneşti. Împreună cu alţii, Gheorghe Năstases-a îndreptat în anul 1919 către Universitatea din Iaşi unde s-a înscrisca student al secţiei de Istorie şi Geografie a Facultăţii de Litere şi Filozofie,luându-şi licenţa în anul 1923.Evidenţiindu-se prin calităţi intelectuale deosebite şi prin dragoste demuncă, fiind încă student, la 1 noiembrie 1920 a fost numit asistent suplinitorla Catedra de Geografie a Universităţii ieşene, pe atunci suplinită decătre Mihai David.Numirea aceasta l-a orientat definitiv către geografie şi de aceea şi-aluat şi licenţa în geografie la Facultatea de Ştiinţe, în anul 1924.Încadrarea lui Gh. Năstase la Catedra de Geografie a avut o mare importanţă.Până atunci Catedra de Geografie fusese ocupată sau suplinităefectiv de către un geograf cu baze matematice (Ştefan Popescu), de geologi(Ion Simionescu, M. David) şi de un biolog (Ion Borcea). Pentru primadată, la Catedra de Geografie venea şi un specialist cu pregătire istorică.Faptul deschidea calea unei armonioase îmbinări între direcţia naturalistăşi cea umanistă în geografia ieşeană, asigurând premisele unui învăţământşi ale unei cercetări geografice de o valoare deosebită.La l iunie 1923, Gheorghe Năstase s-a căsătorit cu poeta Olga Vrabie,originară din Chişinău, care era studentă la secţia de Română a Facultăţiide Litere şi Filozofie din laşi. Din această căsnicie, la 7 martie 1924, s-anăscut Dumitru Năstase.Pentru desăvârşirea pregătirii sale geografice, Gheorghe Năstase aprimit o bursă şi, în anul 1925, a plecat la Paris, unde a lucrat sub îndrumarealui Emm. de Martonne. Din cauza agravării bolii soţiei sale, s-a întorsîn ţară în anul 1926.Între timp, la 1 ianuarie 1925, a fost numit conferenţiar suplinitor deAntropogeografie, iar la 1 februarie a fost numit şi asistent provizoriu la Laboratorulde studii geografice de la Facultatea de Ştiinţe. La 1 mai 1929,devine titular pe acest post pe care l-a ocupat până în martie 1933.La 14 august 1928, soţia sa s-a stins din viaţă la Agapia, profesorulGheorghe Năstase rămânând cu un copil de patru ani pe care trebuia să-lcrească. S-a recăsătorit în anul 1930 şi din noua căsnicie au mai rezultatîncă doi copii: Elena, născută în anul 1932, şi Aurel, născut în anul 1936.Profesorul şi-a continuat însă munca asiduă de cercetare pe teren şi în laborator,pentru a-şi termina teza de doctorat cu titlul „Peuce. Contribuţii lacunoaşterea geografică, fizică şi omenească a Deltei Dunării în antichitate”,pe care a susţinut-o la 24 mai 1932, obţinând astfel primul titlu de doctorîn geografie conferit la Universitatea din Iaşi.Titlul ştiinţific a făcut posibilă numirea lui în funcţia de conferenţiar titulardefinitiv de Antropogeografie, cu începere de la 1 iunie 1932.