PDF - Limba Romana

Critică, eseu 119cerii noastre pe pământ. Prin acelaşi tip de sinestezii (voce amară), folositeşi în alte contexte, ideea este formulată după cum urmează, în douăcatrene din volumul La cumpăna apelor (1933):(11) O voce ieri din adânc s-a-nălţatamară, amară, amară.Îngeri mulţi murind şi-au lăsatLutul in ţară.Un semn pe sub cer ieri s-a datÎn cercul inşelăciunii.Apoi spre Saturn au plecatVântul, lăstunii.(Semnal de toamnă).Aşadar, vocea este „amară”, foarte amară, vine „din adâncuri”, amintindde iluziile „de ieri”, dar mai ales de realitatea tristă de mâine – adicăde moarte – ale cărei semne apar încă de la începutul înscrierii noastrepe cercul înşelător al „marii treceri” – de nicăieri spre nicăieri (?), din lut înlut, în orice caz, într-o rotire ciclică al cărei capăt nu poate fi stabilit, cumnu poate fi numit prin cuvinte cel al cercului. În aceste condiţii, vorbireanoastră este zadarnică. Noi vorbim – întrebăm sau indicăm ceva –, darcel care ar trebui să ne răspundă tace, pare că nu aude, aşa cum pare cănu vede. El însuşi, Marele Anonim, care nu poate fi depăşit de cuvinte, canoi, se teme de ele, căci pentru el cuvântul înseamnă faptă, ceea ce nueste valabil şi pentru oameni.(12) Zic: Tată, mersul sorilor e bun.El tace – pentru că-i e frică de cuvinte.El tace – fiindcă orice vorbă la el se schimbă-n faptă.(De mână cu marele orb).Aşa stând lucrurile, cuvintele se „sting” poetului în gură, după cumvom vedea.2.4. Există apoi, pe scara superioară, în ordinea sonoră a poeziilorlui Lucian Blaga, sunetele şi zgomotele din natură, produse de obiectemai mult sau mai puţin făcute de mâna omului, dar mai ales sunete emisede regnul vegetal, animal, mineral.2.4.1. Clopotul este un simbol important în arsenalul sonorităţilor dinstilul lui L. Blaga. După cum am văzut, clopotul poate fi una dintre întruchipărileAbsolutului însuşi, ale Divinităţii, alături de alte simboluri (cf. supra,Pasărea sfântă, n. 2).(13) Viaţa mea a fost tot ce vrei,câteodată fiară,câteodată floare,câteodată clopot – ce se certa cu cerul.(Călugărul bătrân îmi şopteşte din prag).Observăm de pe acum că bătrânul călugăr, care se identificase, o clipădin trecătoarea sa viaţă, cu clopotul zgomotos răzvrătit, se află „în prag”când face aceste ultime mărturisiri. Ca şi în cazul strigătului, cântecului,vorbei, clopotul-om îşi (re)analizează modalităţile de comunicare din pers-