PDF - Limba Romana

Gramatică 79tre istoricul limbii şi vorbitorul preocupatde formarea competenţelor,fie că avem în vedere limbile romaniceoccidentale, fie că ne referim lalimba română, dezvoltată în mediullingvistic balcanic.În ceea ce priveşte structuralexicului latinei populare ce stă labaza limbilor romanice, fără îndoialăcă fondul principal lexical a fostunul comun cu cel al latinei clasice,atât din punctul de vedere al formei,cât şi din acela al conţinutului. Darîn definirea specificului latinei populareşi a raporturilor acesteia culimbile romanice, în general, importantesunt inovaţiile. Iar o inovaţiese defineşte ca fapt inedit de limbădoar prin raportarea la norma dinstructura tricotomică a organizăriilimbajului, propusă de E. Coşeriu:sistem – normă – vorbire 1 . Dacă înlatina clasică norma generală – situatăîntre sistem şi vorbirea de oanumită tradiţie socio-culturală – limitalibertăţile vorbitorului în aplicareasistemului, în latina populară,această cenzură este abandonată.Libertatea de expresie, „norma individuală”(E. Coşeriu) deschidedrum inovaţiilor înţelese ca varianteindividuale, iniţial ca „tendinţegenerale”, mai apoi „manifestate îndiferite grade” (A. Meillet) în limbileromanice. Nu de puţine ori acestetendinţe au fost corelate de istoriciilimbii cu diferenţele lexicale,morfo-sintactice impuse de factoriigeografici, socio-culturali şi religioşi(lingvistul italian Bartoli, elveţieniiK. Jaberg şi J. Jud). Există zonegeografice laterale, care au menţinutelementul arhaic latin şi „centrede iradiaţie lingvistică” novatoare,cum ar fi Italia şi Galia. Teritoriulcarpato-danubian, izolat în mediulbalcanic, nelatin a rămas, în viziunealui Bartoli, străin de inovaţiilece se produceau în Occident. Deaceeaşi părere sunt Al. Rosseti şi,mai recent, Al. Niculescu.O serie de cuvinte neatestateîn latina clasică au devenit deosebitde productive în limba română,ca fenomene arhaice latine, fiindabsente în celelalte limbi romanice.Dintre acestea, 44 sunt substantivemoştenite din latină: lat.canticum > cântec; lat. hospitium >ospitalitate; imperator > împărat;judicium > judeţ; lingula > lingură;miles > soldat; ovis > oaie; placenta> plăcintă; caecia > ceaţă; margella> mărgean ; pharmacum >farmec; vestimentum > veşmânt.Adjectivele şi adverbele ilustreazăacelaşi fenomen de supravieţuire aelementului latin numai într-o ariegeografică izolată: agilis > ager;felix > ferice; languidus > lânced;putridus > putred. A fost atestat şiun număr de 46 de verbe cu etimonlatin, păstrate cu precădere în limbaromână: perambulare > plimba; procedere> purcede; attepire > aţipi;averruncare > arunca; assudare >asuda; circitare > cerceta; despicare> despica; excubulare > scula;extemperare > astâmpăra; intemplare> întâmpla; liginare > legăna;libertare > ierta; trepidare > trepidaetc. Şi alte exemple ar putea reţineatenţia: dacă lat. balteus este absentdin limba franceză, unde esteînlocuit cu un derivat, latinitatea dunăreanăl-a conservat. Forma latinăcanis s-a conservat în daco-română,pe când în spaniolă termenul arămas necunoscut.Postulatul lui Bartoli referitor laconservatorismul ariilor lingvisticelaterale a fost verificat şi în Penin-