PDF - Limba Romana

194starea mea sufletească s-a răsfrântîn textura cărţii, în pânza ei, în frazeleei, în tot. Acesta a fost momentulbiografic...Dincolo de acestmoment, cred că mai sunt mulţi alţifactori care vin să lumineze faptulapariţiei ei. Eram la vârsta când trebuiasă încerc de ce sunt în stareşi, uite, a coincis această pierdere amamei cu apariţia acestei cărţi. Sejustifică încă o dată adevărul MeşteruluiManole, că pentru a realizaceva frumos, superior în măsuraîn care-ţi este dat, pentru a duraceva, viaţa, firea, natura ne cerejertfe, niciodată şi nimic nu ni se dăfără jertfă... Dacă n-ar fi fost acestmoment al pierderii unui om atât deapropiat pentru mine, poate că aşfi scris o altă carte, aceea pe careo începusem, şi ar fi fost altfel...Caorice scriere, cartea mea cuprindeevenimentele oglindite, subiectul şiacţiunea ei are, deci, aşa-zisa partevizibilă, adică ceea ce ne influenţeazăprin ochi, prin imagini. Dar eşi ceva care este invizibil, aşa-zisulmetafizic, ceea ce este dincolo,ceea ce constituie suflarea acesteicărţi, trăirea mesajului ei profund...Partea aceea văzută s-a adunat dinobservaţii de război, căci copilăriamea a coincis cu perioada aceeade război, foarte agitată...”.În contextul unor învinuiri de„umanism abstract”, prozatorul lerespinge, în surdină, pledând pentruacel ceva care este invizibil, pentruceea ce constituie suflarea cărţii:„...În cartea mea eroul caută, umblă,se zbuciumă... Plecările lui, trecerileerau îndreptate spre căutarea şilimba Românăgăsirea fratelui său. Probabil, aicis-au răsfrânt şi propriile mele căutări,căutările mele din adolescenţăde a găsi frumuseţea limbii, de adescoperi literatura înaintaşilor, dea căuta pe fraţii mei, pe colegii, peprietenii mei, cu care să mă adunşi să fac ceva pe lumea asta... Deunul singur nu poţi să faci nimic pelume, trebuie să cauţi pe ai tăi, cucare să mergi umăr la umăr ”.Retorica şi demagogia sistemuluitotalitar, bine cunoscute, darjucate pe muchia ambiguităţilor,toarnă, într-o altă lectură, apă lamoara unei idei inocente, dar carela Moscova era privită ca una foartepericuloasă (mai ales pe fundalulcongresului naţionalist din 1965 alscriitorilor din Moldova). Parcă timoratde eventualele consecinţe,prozatorul se grăbeşte să dezmintăorice bănuieli: „Deşi cititorii din satulmeu au făcut paralele între relaţiiledintre tatăl meu şi fratele luicu cele dintre Isai şi Ilie, eu nu dela asta am pornit. Accentul, dupăpărerea mea, cade pe mărturisireatatălui în faţa fiului, care abiacreşte şi căruia tatăl e dator să-itransmită experienţa sa de viaţă,trăirea acelor vremi de foc, să i-otoarne în suflet, ca fiul, crescândmare, să-l înţeleagă”.Mereu nemulţumit de receptarearomanului, Vladimir Beşleagădeschide şi închide, adeseori, anumiteperspective, orientând / dezorientândcritica / cenzura. Examinarea atentă ainterviurilor acordate pe parcursul anilorpune în lumină mai mult semioticaromanului decât geneza lui.Va urma.