PDF - Limba Romana

Pro didactica 327(replicile par a fi gratuite, având doar rolul de a menţine contactul). Relevareatipului de replici (metaforică, sentenţioasă, spirituală, ilogică, ermetică,agramată, cu subtext, ambiguă, ludică etc.) va permite identificarea tipuluiuman pe care-l reprezintă un personaj ori altul. Astfel, conflictul psihological lui Manole din drama Meşterul Manole de Lucian Blaga, declanşat decultul vieţii şi de patima creaţiei, trăsături prin care se defineşte personajul,poate fi sesizat de elevi tocmai prin analiza replicilor acestuia, rostite într-unmoment de maximă tensiune interioară. Profesorul va selecta din text replicilecele mai semnificative ale protagonistului („Cine-mi dărâmă zidurile?”,„Care voinţă nu s-ar clătina?”, „Doamne, Doamne, de ce m-ai părăsit?”,„Jertfa asta de neînchipuit cine o cere?”, „Mi-e aşa de greu, părinte!”, „Ajută-mă,cuvioase! O câte piedici, câte împotriviri!”, „Pământul se-mpotriveşte:Jertfeşte!”, „Lăuntric un demon strigă: Clădeşte!”), solicitând elevilor să leraporteze la stările sufleteşti ale lui Manole. Analiza următoarei replici a luiManole adresată Mirei („De-atâtea ori ai fost căprioară neagră când suiaidrumul la noi. De-atâtea ori ai fost izvor de munte când coborai de la noi.Acum eşti aici încă o dată: nici căprioară, nici izvor, ci altar. Altar viu întreblestemul ce ne-a prigonit şi jurământul cu care l-am învins”) va scoate înevidenţă metafora femeie-biserică, prezentă în dramă.În ceea ce priveşte monologul, atenţia elevilor trebuie concentratăasupra relevării tipurilor acestuia (discurs al unei persoane, declaraţie depresă privind un anumit eveniment, argumentarea unei opinii, povestire oralăa unei întâmplări, confesiune) şi, desigur, asupra rolului lui în naraţiune(formă narativă prin intermediul căreia personajele îşi analizează propriilestări, informează, încearcă să convingă ascultătorul). Nu vor fi neglijate niciformele de monolog: interior sau adresat.Care alte tehnici de lucru se impun în procesul de interpretare a opereiliterare din perspectiva modurilor de expunere?O cale accesibilă tuturor şi în acelaşi timp instructivă este „experimentulde gândire”. Conform acestui procedeu, elevii sunt solicitaţi săintervină în text, introducând ori eliminând secvenţe de monolog (de dialog,de descriere, de naraţiune). Ulterior, vor compara textul autorului cucel modificat, vor comenta schimbările făcute, precizând rolul moduluide expunere utilizat. În continuare, se poate insista pe următoarele întrebări:„De ce autorul n-a recurs (a recurs) în acest moment al acţiuniila modul de expunere respectiv? Care sunt efectele modificărilor operateîn text (dacă se renunţă la modul de expunere utilizat de scriitor înacest fragment ori este introdus alt mod de expunere în secvenţa respectivă)?Stabiliţi scopul comunicării personajelor în dialogul introdusde voi în fragment”.Ca tehnică de lucru utilizată în procesul studierii modurilor de expunere,„imaginaţia ghidată” de descrierea peisagistică ori de cea de interiorcontribuie la relevarea funcţiilor descrierii, la surprinderea atmosferei createcu ajutorul detaliilor, la dezvoltarea creativităţii şi imaginaţiei.Modalitatea de aplicare a procedeului este următoarea: