PDF - Limba Romana

218limba RomânăApoi cândva,Apoi necândva,Apoi n-am mai fost...Timpul niciodatăTotu-i nimic pe lumea cealaltă,Dacă murirea lumii e în toi,Şi nici o veste n-avem despre noi,Şi nici un semn, că fost-am altă dată,Căci timpul, care e că-i niciodatăE timp-netimp şi e că-i neaflatÎn timpul lui, să fie timp uitatCare n-a fost şi este-un fel de baltă.Un fel-nefel, că lume-ar fi alta,Care nu e, că e să-mi fie frigŞi din neunde, nefiind, să strig,Că viaţa e cu moartea laolaltă.Acolo, unde totul e nimic,Acel nimic mai marele pe toate...* * *Ei sunt ce nu-s şi îmi displac,Căci sunt fiinţa nefiinţei,Grei de păcate-i fac pe sfinţii,Ei strigă, dară parcă tac.Căci tot ce pot, e neputinţa.Şi tot ce fac, că se prefac,C-ar fi nicicând şi sunt căinţaAcelora ce nu-s în veac.Nici vii, nici morţi şi nici măcarUn cineva, care şi cum.Că ar putea să fie acumMai alţii, de cum cred că par.În nicăieri, nişte fugari,Duşi şi întorşi pe nici un drum...