PDF - Limba Romana

312limba RomânăTratatul Sfântului Epifanius (310-403), episcop de pe insula Cipru,este scris în secolul IV d.Hr. şi reprezintă o lucrare unică, în formă de scrisoareadresată lui Diodor, episcop de Tira, în care sunt explicate denumirile şi simbolicacelor 12 pietre de pe Pieptarul preotului. Bogată în informaţii extrasedin lapidariile greco-romane, lucrarea a fost tradusă în armeană, georgiană,latină. Odată cu răspândirea creştinismului, pietrelor scumpe li s-au atribuit altevalori simbolice, astfel încât jaspul devine simbolul Sfântului Petru, sardul – allui Filip, ametistul – al lui Matei, sardul roşu-sângeros – al Sfântului MucenicBartolomeu, calcedonia – al Sfântului Iacob, heliotropul – al Sfântului Ştefan.Primul Pieptar, descris în Ieşire, este recunoscut ca Pieptarul lui Aaron,datând din perioada robiei babiloniene. Al Doilea Pieptar, denumit şiPieptarul celui de-al Doilea Templu, a fost făurit după eliberarea din robie,având pietre ale căror denumiri au fost traduse corect abia în 1611, în versiuneagermană a Bibliei lui Luther. După originalul Bibliei evreieşti, caredatează din anul 1500 î.Hr., au fost făcute patru traduceri: Septuaghinta,varianta greacă din Alexandria, de la mijlocul secolului III î.Hr.; Biblia Latinădin anul 400 d.Hr. de Sfântul Ieronim şi două cărţi de Flavius Josephusîn Războaiele iudeice, scrise în anul 75 d.Hr. şi traduse în greacă înanul 93 d.Hr. Creştinismul a asimilat miturile iudaice şi păgâne referitoarela podoabe, atribuindu-le sensuri creştine: răstignirea lui Iisus era asociatărubinului, credinţa în Dumnezeu – diamantului, ultimul fiind folosit de cătrepreoţii catolici aplicat pe crucifix, candelabre, altar, în timp ce preoţii ortodocşialegeau ametistul, care era considerat piatra episcopală. Podoabeledin pietre preţioase erau folosite şi pentru ornarea sanctuarelor religioase,chipurilor de sfinţi, statuilor. Revelaţiile sau Apocalipsa Sfântului Ioan conţindescrierea Noului Ierusalim, construit şi ornat cu jasp, aur curat, safir, calcedonie,smarald: în total 12 temelii din pietre preţioase şi 12 porţi de aurşi pietre: „...Lumina ei (a Ierusalimului, cetate sfântă) era asemenea cu ceaa pietrei de mare preţ ca piatra de iaspis, limpede cum e cristalul.Şi avea zid mare şi 12 porţi cu 12 îngeri şi 12 nume scrise ale fiilorlui Israel.Iar zidul cetăţii avea 12 pietre de temelie cu 12 nume ale apostolilor.Şi cel ce vorbea cu mine avea pentru măsurat o trestie de aur.Şi zidăria zidului este de iaspis, iar cetatea este de aur curat, ca sticlacea curată.Temeliile zidului cetăţii sunt împodobite cu tot felul de pietre scumpe:întâia piatră de temelie este de iaspis, a doua de safir, a treia de calcedonie,a patra de smarald.A cincea de sardonix, a şasea de sardiu, a şaptea de crisolit, a optade beril, a noua de topaz, a zecea de crisopraz, a unsprezecea de iahont,a douăsprezecea de ametist.Iar cele douăsprezece porţi sunt douăsprezece mărgăritare; fiecaredin porţi este dintr-un mărgăritar. Şi piaţa cetăţii este de aur curat, şi străvezieca sticla” (Apocalipsa, cap. 21, vers. 11-21).O legendă moştenită de către creştini de la păgâni asociază diamantulpăcatului originar. Satana a observat pasiunea Evei pentru flori şi culorişi le-a imitat, creând diamantul. Lăsându-se ispitită, Eva a fost alungată