PDF - Limba Romana

Simpozion 243Ioan DONISĂPROFESORUL GHEORGHE I. NĂSTASE –O VIAŢĂ ÎNCHINATĂ NEAMULUI ROMÂNESCŞI ŞTIINŢEI GEOGRAFICEÎn satul Hristici din ţinutul Sorocii, într-o veche familie răzăşească,la 3/16 februarie 1896, se năştea cel care avea să devină un geograf deseamă şi un mare patriot, cel care avea să spere, să lupte, să se bucure,apoi să şi sufere, pentru cauza unităţii naţionale a românilor.Copilăria şi-a petrecut-o în satul neaoş românesc, păstrător al străvechilortradiţii, pe care nu reuşise să le distrugă silnicia ocupaţiei ruseşti şicare s-au incrustat pentru totdeauna în sufletul fraged de copil, încât şcolileruseşti nu au putut sa le estompeze.După şcoala primară, pe care a urmat-o în satul natal, şi-a continuatstudiile Ia Gimnaziul din Soroca şi apoi la Şcoala Normală din Cetatea Albă,obţinând astfel calificarea de învăţător.Înrolat în infanteria rusească, din anul 1915 până în anul 1917, aparticipat Ia campaniile din Dobrogea (1916) şi la cea de pe Siret (1916-1917), fiind ataşat la un comandament rusesc de divizie, având gradul delocotenent.Anul 1917 a marcat însă o răscruce în viaţa tânărului Gheorghe Năstase.Prin răsturnarea ţarismului, revoluţia rusă a creat condiţii pentru afirmareaconştiinţei naţionale a basarabenilor.Revenit la Chişinău, Gheorghe Năstase se încadrează activ în luptapolitică pentru apărarea drepturilor naţionale, culturale şi economice alemoldovenilor. În mod firesc, s-a orientat spre ziarul Cuvânt Moldovenesc,condus de Pan Halippa şi care era exponentul intereselor românilor dinBasarabia. Militanţii grupaţi în jurul acestui ziar au fondat, la 12 martie1917, Partidul Naţional Moldovenesc. La 22 ianuarie 1918 s-a votat proclamareaRepublicii Democrate Moldoveneşti, anunţată prin declaraţiadin 24 ianuarie 1918. Participând la Congresul general al învăţătorilor, din10-13 aprilie 1917, a fost indignat de afirmaţiile lui Sikomentnikov despresărăcia limbii româneşti şi a publicat un articol de răspuns în ziarul CuvântMoldovenesc, la care a colaborat cu articole prin care cheamă la lupta deeliberare naţională.În articolul Despre moldovenii înstăriţi, din 23 aprilie 1917, deplângeaînstrăinarea unor compatrioţi care, deşi intraţi în rândurile intelectualităţii, nuîşi îndeplineau datoria faţă de poporul lor: „Ieşiţi din poporul moldovenesc,hrăniţi şi învăţaţi din munca şi sudoarea lui, aceşti oameni sunt datori să-şiridice glasul şi să ceară pentru poporul care le-a dat viaţă drepturile care ise cuvin. Unde sunt aceşti oameni? De ce nu se aude glasul lor? Ei tac, ei