PDF - Limba Romana

326limba Română8. Analizaţi fragmentul, referindu-vă la relaţia dintre imaginea de ansambluşi detalii. Formulaţi concluziile de rigoare.9. De ce autorul a dat preferinţă anume acestor detalii?Cercetând acest fragment-descriere de la începutul romanului, profesorulnu va rata ocazia de a le propune elevilor şi următoarea descrieredin finalul lui: „...Plecă puţin capul şi, aproape de picioare, văzu pământuldeschis ca o rană urâtă, gălbuie. Groapa nu părea adâncă şi lutul era azvârlitnumai în dreapta, alcătuind o movilă, pe care stătea pretorul, înălţându-sedeasupra tuturor, ca şi cum el ar fi trebuit să... În stânga, la margineagropii, un coşciug de brad, gol, descoperit... Capacul cu o cruce neagrăla mijloc, zăcea alături de o cruce mare de lemn, pe care scria cu slovestrâmbe: Apostol Bologa...”.Analiza în plan comparativ a acestor două descrieri îi va ajuta pe elevisă constate că acţiunea romanului se încheie cu acelaşi cadru sinistru, căreapar simboluri ale morţii (coşciugul, crucea), evidenţiindu-se gravitateaproblemei abordate: destinul dramatic al intelectualului român din Ardealîn perioada primului război mondial.În orice nuvelă, roman sau povestire fragmentele descriptive şi celenarative se succed într-un mod specific, alcătuind o ţesătură care conferăoriginalitate stilistică şi compoziţională. Relaţia dintre dinamic şi static poatefi ilustrată şi prin următoarele distincţii: o proză în care predomină, camod de expunere, naraţiunea are un ritm mai alert şi creează o stare detensiune mai puternică (de pildă, în romanul Răscoala de Liviu Rebreanu,care reflectă întâmplări marcante din viaţa unei societăţi), în timp cetextele bazate preponderent pe descriere au un ritm mai lent, uneori maigreoi, creând însă o atmosferă specifică. Să precizăm că şi în operele încare predomină fragmentele descriptive există o anumită tensiune datoratăatmosferei care se instalează treptat tocmai ca urmare a descrierii.Pentru a o sesiza, elevii-cititori trebuie obişnuiţi cu o lectură interiorizată,să acorde atenţie tuturor nuanţelor. În acest context se impune o observaţiefundamentală: naraţiunea şi descrierea sunt două entităţi inseparabileîn operele literare. Pentru a relata întâmplări, scriitorul trebuie să-i deacititorului câteva repere spaţiale, să-i ofere o imagine concretă a eroilor,iar faptul acesta impune utilizarea elementelor descriptive. Cunoaştereamodului în care funcţionează relaţia dintre descriere şi naraţiune estenecesară pentru realizarea unei lecturi adecvate şi pentru detectareasemnificaţiilor operei.Ca moduri de expunere, dialogul şi monologul contribuie la transmitereamesajului operei literare. În cazul dialogului, definit ca mod de comunicareîntre două sau mai multe persoane, vor fi identificate, în primul rând,funcţiile lui în naraţiune, natura şi semnificaţiile replicilor, ca intervenţii alepersonajelor în actul comunicării. În urma diverselor analize, elevii vor puteadistinge un dialog cu funcţie informaţională (interlocutorii emit şi recepteazăalternativ informaţii), unul cu funcţie narativă (interlocutorii prezintă un firepic), cu funcţie dramatică (replicile apar ca ciocniri de idei), cu funcţie fatică