PDF - Limba Romana

172nerian, mă umflă râsul de-a binelea.Eu scriu ca mine însumi, nu mi-ampropus niciodată să scriu ca unautor celebru... Dar mai e ceva lamijloc, ceva foarte important. Începândelaborarea unui nou text, cautpentru fiecare forma, stilul şi procedeelecele mai adecvate. Că le găsescsau nu, e altă gâscă, dar, pentrumai multă certitudine, pornescde la a mă analiza cu un ochi rece,imparţial, văd dacă mi se potriveştecutare gen / modalitate de expresie,dacă este conform firii mele profunde,şi abia atunci purced la realizareaaventurii. Orice creaţie nu estedecât o aventură, nu? Cu alte cuvinte,un experiment. Dar şi viaţaluată în ansamblu este o aventură.Adică tot un experiment. Dar numaipentru cine trăieşte conştient, nu şipentru cei ce duc o viaţă vegetală...Ca exemplu, aş putea să mărturisescfaptul că nu am încercat să măproduc ca autor dramatic. M-amconsiderat întotdeauna o fire antidramatică.Ori de câte ori am căzutîn situaţii tensionate, m-am retrasşi am aşteptat. Ce am aşteptat?Poate momentul oportun pentru amă produce? Da, cam aşa ar fi, darnu neapărat pentru a fi în câştig, cipentru a ieşi mai puţin traumatizat.Dar despre asta voi vorbi ceva maiîncolo. Vă pot mărturisi în secret căîn iarna ce a trecut am schiţat textulunei fantasmagorii scenice pe tema„Dosarele securităţii sau morţi misterioaseale unor intelectuali de lanoi”..., care text zace şi el într-uncolţ cu păianjeni, desigur – din aceeaşilipsă de... sponsori... La ce bunsă mai textuiezi, mai bine tescuieşte!Dar şi asta numai până îţi vinerândul să încapi şi tu în şirul celor...morţi în împrejurări misterioase,limba Românăcăci de faptul că dosarele nu vor fidesecretizate curând, sau cel puţinpe parcursul unei întregi generaţii,putem fi mai mult ca siguri...Apropo, anul acesta se împlinescpatru decenii de la apariţiaenigmaticei şi fascinantei cărţi careeste Povestea cu cocoşul roşu deVasile Vasilache, carte care, privitădin perspectiva timpului, devineuna profetică, una care ne dezvăluiesau, poate din contra, învăluieîn mai mult mister destinul nostru,al celor din acest colţ de lume românească,şi... M-am gândit să propunautorului, dar şi altor colegi de generaţie,să marcăm acest evenimentprintr-o manifestare literară de amploare,cum nu s-a mai produs pemeleagurile noastre. Cum? Foartesimplu: să adresăm publicului, adicăcelor care au citit Povestea...,dar şi celor care nu au citit-o, dar pots-o citească acum, întrebarea: „Cereprezintă în opinia voastră romanullui Vasilache azi în comparaţiecu ceea ce a fost el pe parcursulanilor trecuţi? Scrieţi un text de-ojumătate de pagină sau o pagină şitrimiteţi-l pe cutare adresă sau veniţiîn luna septembrie la Universitatea„I. Creangă” din Chişinău şi citiţi-lîn faţa publicului ce se va adunaacolo, pentru ca un juriu special săselecteze cea mai interesantă şi ingenioasăopinie şi să acorde titlulonorific de «Cavaler al CocoşuluiRoşu pe viaţă»! Participă persoanede la... până la... toţi cei ce pot săcitească – alfabetizaţii!”.– Pentru un scriitor autenticviaţa e un continuu naufragiu.Numai pus în situaţii-limită, numaisupus unor încercări ieşitedin comun ajungi „să întrevezi…toată drama şi tragedia existenţei