PDF - Limba Romana

156Vasile CUCERESCUDublinulca personajîn creaţialui James JoyceIniţial, culegerea de schiţeOameni din Dublin de James Joycetrebuia să poarte titlul Dublin.Atenţia prozatorului se îndreptasecătre un oraş pustiu care se întrezăreaîntr-un loc al „paraliziei generaleprogresive” [6, p. 9]. Titlul ciclului deschiţe face însă trimitere la locuitoriioraşului. Pe Joyce îl interesa totuşiDublinul în ansamblu, ca totalitate:„Chiar în vremurile în care oraşulsecolului al XIX-lea începea să-şicapete fizionomia proprie, el provocaşi un nou demers de observaţieşi reflecţie. Deodată, oraşul apăreaca un fenomen exterior indivizilorcare-l locuiesc” [2, p. 16]. Viaţa oraşuluidenotă, în viziunea specifică aautorului, sentimentul de abandonal locuitorilor săi în faţa vitregiilorurbane la care sunt supuşi.Prin urmare, Dublinul funcţionează,deopotrivă, ca un catalizatoral acţiunilor, dar şi ca spaţiu alconturării entităţilor umane: „DacăBloom şi Stephen sunt reduşi lastatutul obişnuit al oricărui concetăţeande-al lor, atunci se reveleazăexistenţa unui spiritus loci. Conştiinţacare dă contur lucrurilor şioamenilor din Stâncile rătăcitoaree, într-un sens, conştiinţa Dublinuluilimba Românăînsuşi, a unui personaj cu un portretferm desenat” [3, p. 329]. Ţinem săsubliniem că imaginea oraşului nueste una fragmentară, ci integră,această capitală fiind indescriptibilăfără conştiinţele care o populează(„Sentimentul, separat de oraş,rămâne expus, vulnerabil. Oraşul,separat de sentiment, rămâne undecor schimbător şi nediferenţiatcare poate deveni străin şi ostil”[1, p. 160]). În peregrinările lor prinDublin, Bloom şi Dedalus traverseazăcartiere, străzi, miriade dealei, poduri, cheiuri, merg pe lângămonumente, clădiri, magazine; Joycele descrie pe toate cu exactitatemaximă.Dublinul se conturează şi princonexiunile dintre structurile, formele,elementele determinante:„Dublinul se autodefineşte prin relaţiiconcrete, fizice, observabile şiconsemnate la timpul prezent. Unitateaoraşului nu e dată de o bazăconceptuală comună, ci de o reţeade conexiuni, formate înăuntrul texturilorde la suprafaţă” [3, p. 332].O „radiografie” a oraşului înregistraurmătoarele „simptome”interioare: provincialismul, colonialismul,deprimarea, mizeria, monotonia,solitudinea, dar şi dinamismul,religiozitatea – toate acesteareflectându-se într-un anumit tip deconştiinţă specifică Dublinului.Imaginea provincială a Dublinuluimarchează situaţiile cu carese confruntă personajele. Ies în vileag„vieţile netede şi lucioase alepatricienilor Irlandei. Ăştia se gândeaula înalte ranguri militare şi laintendenţi de moşii; (…) cunoşteau