PDF - Limba Romana

192limba Românăsatisfăcut, bănuind, pesemne, înel surse mai bogate decât cele valorificatede mine)”.Subiectul romanului a fost anticipatîntr-o proză scurtă şi de maimulte ori. E un episod conştientizatmult mai târziu. Aflăm dintr-un dialogcu Serafim Saka şi alte detaliişocante despre modul în care afost conceput Zborul frânt: „N-amştiut şi nu m-am gândit niciodatăsă-l scriu”.Romanul ca specie presupunefie o arhitectonică bine armonizată,fie un „haos” regizat. Asupra construcţieiromaneşti, un novator alunei structuri centrate pe diferenţadintre durata timpului cronologic şidurata timpului psihologic, cum esteVladimir Beşleagă, a meditat, cusiguranţă, îndelung. Şi ne-o spuneindirect, în următorul fragment: „Afost o idee schiţată într-o povestirede vreo câteva pagini, pe care ampierdut-o. Odată însă, fiind într-unmoment de mare durere sufletească,am început să scriu ca să scapde ea. Ieşea sau nu ieşea, astanu avea nici o importanţă. Era unmoment de descărcare a sufletului.Cam acesta a fost contextulpsihologic interior. De multe ori nuimportă subiectul pe care ţi-l alegi,ci propria ta stare sufletească interioară,în care te afli în momentulscrisului. Cineva spunea că unartist trebuie să-şi dorească toatenenorocirile care pot exista în viaţaasta. E o idee crudă, dar ce să-ifaci, asta e. Uneori nenorocirile îlocolesc pe om şi atunci te pomeneştică le caută”.Este o aluzie la propria biografie?Un semn că s-a „cuminţit”scriitorul (în limbajul tranzitiv, naţionalistul,unionistul) Beşleagă?Ideea cu „nenorocirile” (rămas pedrumuri fără mijloace de subzistenţă)trebuie înţeleasă ca fiind expusăîn limbaj esopic? Fiind în conflict cusistemul, cu cenzura, cum puteaispune ceva? Din aceste raţionamentevine probabil şi următoareaaserţiune: „ Creaţia merge mânăîn mână, aş zice, se sincronizeazăcu durerea. Într-o atmosferă decalm, linişte sau, cum spuneau grecii– ataraxie, – nu se naşte nimicde seamă, valoros. Şi întrucât amfăcut aici uz de erudiţie, aş vrea săspun că şi Platon susţinea o tezăpotrivit căreia operele celor posedaţivor avea parte de viaţă mai lungă,vor cuceri sufletele în timp şi spaţiu,ca să folosesc un termen maiapropiat nouă. Pe când scrierilecalculate, reci, lipsite de frământărileşi zbuciumul vieţii, au, dacă au,o viaţă scurtă”.Renunţarea la experienţelestilistice anterioare nu a însemnatşi „lepădarea” de trecutul literar,acesta fiind metamorfozat şi asimilatîn prezentul romanesc. Psihologiacreaţiei ne oferă multe exemplefoarte ciudate în acest sens. Corelaţiadintre emoţional şi raţional esteexplicabilă în acest caz. Lesne explicabilădevine şi reluarea în romana unor tehnici şi strategii narativepredilecte, cum este tehnica puneriiîn abis, principiul teleologic, structurainelară etc. Oricum, prozatorul(după 16 ani de suplicii literare) aresenzaţia că şi-a redactat romanulîn stare de transă, fapt firesc, menţionatşi mai târziu, de repetate ori.Mai mult, Beşleagă nu recunoaşte(se pare, din anumite considerentedeloc neglijabile într-un regim totali-