PDF - Limba Romana

Aniversări 209poeziei lui Anatol Codru, jubilare,jubilarea disimulând o stare exasperată:din punct de vedere lingvistic,poeţii basarabeni sunt un felde gladiatori defavorizaţi de soartă.Explorarea cu ardoare a straturilorarhaice ale limbii române o mai întâlnim,în poezia basarabeană, laPavel Boţu, cel care căuta să redescopere„parfumul” limbii vechi.Anatol Codru caută, răscoleşte altcumvadepozitarul monetar al limbiiromâne în care se găsesc monedecu efigii în piatră. Valoarea lor decumpărare nu este mare, inestimabilă,însă este cea de răscumpărarea nedreptăţilor ce li s-au făcut şi li sefac românilor basarabeni – iată cevrea să deconspire poetul. De aceease avântă în jocurile îndrăzneţede limbaj. Jocurile lingvistice ale luiAnatol Codru au credibilitate şi suntîn unison cu cele ale moderniştilor şipostmoderniştilor. Inventarea cuvintelorface parte din strategiile poeticemenite să valorifice destinul uman înaceastă parte a Europei. Iar destinulse află aici, mai mult decât în altăparte, în strânsă legătură cu situaţialingvistică: condiţiile aspre în carefuncţionează limba (completa ei izolareşi restricţiile impuse pătrunderiineologismelor timp de patru deceniipostbelice) au avut, fără îndoială,anumite repercusiuni şi asupra literaturii.Iată de ce personajul liric dinpoezia lui Anatol Codru ni se relevăca un Sfarmă-Piatră al limbajului, caun luptător cu inerţiile expresiei comodeşi ale expresiei-şablon. Poeziaconcepută ca „probă de austeritate”(este şi titlul unei poezii consacratelui Theodor Codreanu) mizeazăpe dăinuirea eului artistic în „spusanoastră”, adică în memoria colectivă.De acolo, din memoria colectivă,readuce poetul la lumină cuvinte precumcopârşeu (coşciug sau sicriu, îngrai ardelenesc), plugure (în loc deplug), străţară, olmaz, a grăi, deşti(în loc de „degete”) ş.a. Pe acesteaautorul le explorează în zicerilesale „în răspăr”, concepute ca opinii„contra-clişeu”. Zicerea în răspăreste echivalentă cu spunerea „maipe nou, mai îndrăcit, mai cu risc şimai cu sorţi, mai altfel, cum n-o spuntoţi”. Desfacerea şi refacerea viziuniiartistice, uneori spectaculoasă, areimplicaţiile cele mai variate: la elcoexistă paşnic elementul arhaic,clasic, romantic, expresionist, modernşi postmodern:...Dar toate acestea nu vorfi văzute,Decât de unul – un actorde dramă,Ce-a sesizat în rolul lui doarlacrimiPentru fântâna MeşteruluiManole,Aplaudată sus, la robineteDe meşterii ce nu-şi cunoscunealta.(A zidi).Deci afirmarea autenticului trece,în poezia lui Anatol Codru, prinrostirea ritualică, prin recucerirea sacrului,depăşind spaţiul arid al interstiţiuluidatorită metaforei elaborateşi asumării diverselor straturi ale artisticuluiconvertit într-o ascensiunede la planul popular la cel cu adevăratnaţional. Lucrarea în cuvânt esteechivalentă cu „explorarea mea încuvânt” (după cum scrie autorul), cu