PDF - Limba Romana

Critică, eseu 159Conform principiului paralelismuluitematic, Părintele Coffey seaseamănă uimitor cu Cerberus, uncâine-gardian cu trei capete al lumiisubterane. Jocul de cuvinte D-O-G(câine) şi G-O-D (Dumnezeu) denotăanalogia ludică dintre câinele cutrei capete şi trinitatea creştină.Casele sunt descrise astfel încâtamintesc de lăcaşurile morţilor.Atmosfera sumbră a Dublinului estepotenţată prin evocarea drenajelorcelor mai sărace cartiere. Drenajeledeschise sunt insalubre, reprezintăun pericol, marcând deschidereaportalurilor spre lumea subpământeană.Una dintre scenele memorabileîn Ulise e aceea în care Bloommeditează asupra destinului dublinezilorcatolici care se lasă prinşiîn capcana fantomelor celor morţi,pregătindu-se pentru viaţa de dupămoarte.Moartea cetăţii irlandeze eprecedată de descrierea unor imaginiapocaliptice: „O ţară golaşă,pustiu arid. Lac vulcanic, mareamoartă; nici un peşte, fără ierburi,adâncită în pământ. Nici un vânt să-istârnească valurile, metal cenuşiu,ape înceţoşate, otrăvite, ploaia depucioasă, i-au spus, căzând pesteei, cetăţile din câmpie: Sodoma,Gomora, Edom. Toate, numemoarte. O mare moartă într-o ţarămoartă, cenuşie, bătrână. Bătrânăacum. A născut cea mai veche stirpe,cea dintâi. (...) Oameni cei maibătrâni. Au rătăcit departe-departepe întreg pământul, captivitate dupăcaptivitate, înmulţindu-se, murind,născându-se pretutindeni. Şi acumuite cum zace mort pământul acesta.Acum nu mai poate să nască.Mort; ale unei bătrâne, mitra cenuşieîntru adâncuri alunecând a lumii”[6, p. 71]. M. French considerăcă experienţa particulară a oraşuluiDublin depăşeşte frontierele Irlandeişi se identifică cu cea a întregiiumanităţi.Câteva imagini fulgurante aleDublinului îi imprimă acestuia dimensiuneailuzorie de oraş dinamic:„Imaginea Dublinului ca organismbolnav de paralizie, imagine dominantăîn Oameni din Dublin şi înPortretul artistului, e înlocuită aici(Stâncile rătăcitoare – n.n.) cu unadinamică a unei comportări mereuimprevizibile” [3, p. 332]. Rătăcirileprin oraş, activităţile oamenilorsunt iluzorii; se acţionează doaremoţional.Dublinul este şi un oraş religios,„Dumnezeu şi religia înainte deorice! (…) Dumnezeu şi religia înaintealumii!” [7, p. 49], catolic: „Suntemun neam dominat de preoţi, artrebui să ne mândrim cu asta! Eisunt lumina ochilor lui Dumnezeu.Nu te atinge de vreunul din ei – aspus Isus – căci ei sunt luminaochilor mei” [7, p. 48]. Catolicismulface parte din identitatea naţionalăirlandeză. Pe de altă parte, bisericanu împărtăşeşte întotdeauna ideeade emancipare naţională. Ea ocupăînsă un loc important în opera luiJoyce, deşi se spune că scriitorulera un anticatolic care ar fi urmăritsă submineze autoritatea bisericii.Joyce era uluit de puterea cu careerau învestiţi preoţii catolici: domnulKiernan (în Graţia divină), fiindmăcinat de alcoolism, are nevoie