PDF - Limba Romana

206este preferată de poeţii basarabenigraţie voinţei de reabilitare a arteiscrisului, a cuvântului artistic caretrebuie eliberat de opresiunea ideologică.Imanenţa şi transcendenţa(realul şi fantasticul) sunt la AnatolCodru de natură să întregeascăforţa scrisului şi autenticitatea.Raportarea la dimensiunea divinăeste un prim pas spre transformareabiograficului în sentiment, aşacum acesta se regăseşte în poeziatradiţională şi în cea modernă.De aici încolo, de la transformareabiograficului în material al poeziei,începe fragmentarea viziunii. Notaţiilefulgurante, reminiscenţele memorieiafective fac parte din fluviulviziunilor arborescente ale lui AnatolCodru. Trecutul şi prezentul seîmpletesc ca din întâmplare, poeziafiind construită la modul modernist.Însă ordinea este determinatădin interior: memoria este cea careguvernează. Este o memorie apersonajului reintegrată în memoriacolectivă, poetul fiind conştiinţacea mai înaltă a colectivităţii dincare face parte. Or, în Basarabiaun poet nu poate fi autentic decâtaşa cum este, de fapt, în toatălumea, chiar dacă în alţi termeni.Memoria este la Anatol Codru unagrea ca lutul, ca piatra, sporindsubstanţa versului; este ceea ceîl determină pe poet să exersezejocurile expresive de limbaj. În felulacesta, în poezia lui Anatol Codruîşi găsesc loc manierismul şi,uneori, preţiozitatea. Acestea însănu prevalează, metafora savantelaborată nu se ridică deasuprascrisului lucid. Realul la care facelimba Românătrimitere poetul este supus, subinfluenţa artei cinematografice cuaccente neorealiste, transfigurăriiartistice prin intermediul inventivităţiilexicale. Inventivitatea lexicalăvizează mai ales straturile vechi,arhaice ale limbii române, conservatăîn mod miraculos şi aproapestraniu în zona transnistreană.„Volubilitatea” lui Anatol Codru euna specifică. La el cuvintele suntgrele, aidoma pietrelor şi cărămizilorzidite în temelii. Temeiul, în-temeiereaşi teama de a nu da greşsunt datele esenţiale ale scrisuluiacestui autor. Există un specificromânesc caracteristic zonelor dehotar, pus în valoare de o sensibilitatetraumatizată. La fel ca şiîn proza lui Vladimir Beşleagă, înpoezia lui Anatol Codru căile adevăruluisunt întortocheate, greu desurprins, dar stăpânite cu dârzenie.În acest context, limbajul ca formăde afiliere la mişcarea de modernizarea literaturii este relevant.Anatol Codru a învăţat arta de reconstruirea lumii prin limbaj de laNichita Stănescu. Însă ceea ce încazul poeziei lui Nichita Stănescueste mişcare perpetuă, la Anatol Codrue o cascadă de cuvinte, o izbucnirea energiilor creatoare. Există lael, dincolo de rafinamentul scontat,o duritate izvorâtă din dorinţa de anu ceda, de a fi învingător. AnatolCodru rămâne fidel construcţiilor clasiceşi chiar arhaice de cuvinte şi, înmod paradoxal, accede la modernitatetocmai datorită acestui fapt, mizândpe forţa expresivităţii. Dar oarealtfel arăta viitorul poeziei anticipatde către americanul Ezra Pound, de