PDF - Limba Romana

250Dumitru NĂSTASEGânduri despreGheorghe I. Năstase,TATĂL meuÎn ţinutul Sorocii, întreagazonă din preajma Nistrului, largă depeste 20 km, e ocupată de aşezărirăzeşeşti. Locuitorii acestora asigurauîn trecut apărarea satelor denăvălitorii din stepă, fiind organizaţiîn căpitănii, situate la vadurile fluviului,dintre care cel mai însemnat erastrăjuit de cetatea Sorocii.Printre satele mai apropiatede cetate se numără şi Hristicii. Aicis-a născut la 3/16 februarie 1896Gheorghe I. Năstase, într-o familiede răzeşi, în care aproape toţibărbaţii purtau, prin tradiţie, numede sfinţi militari: semn că stirpealor urca până în vremile de glorieale Ţării Moldovei, când credinţaîn acei sfinţi îi însufleţea pe strămoşiilor în lupta cu „păgânii” turcişi tătari.Spre sfârşitul secolului alXIX-lea, stăpânirea rusească aînfiinţat şcoli elementare la sate,în regiunile cu populaţii autohtoneale împărăţiei, cu scopul de ale rusifica. În Basarabia, cei vizaţide această politică erau, bineînţeles,ţăranii moldoveni. Rezultatulpunerii ei în aplicare a fost însă...deşteptarea sentimentului naţionalromânesc la copiii lor, luminaţi princarte, fie şi rusească! Este ceea ces-a „întâmplat” şi cu Gheorghe Năstase,în cadrul unui proces mai larg,specific tinerei generaţii de românibasarabeni din acea vreme.limba RomânăPentru el, deşteptarea a începutfoarte devreme, în anii deşcoală, datorită învăţătorului său,Vasile Săcară, figură proeminentăprintre luptătorii unirii Basarabiei cupatria-mamă, apoi prefect de Sorocaîn România Mare. În copilăriamea, când venea la Iaşi, „domnulSăcară” ne vizita şi mi-a rămas înamintire ca musafir binevenit, îmbrăcatcu îngrijire şi plăcut la înfăţişare,cu bărbuţă scurtă argintie,zâmbitor. La îndemnul şi cu sprijinulsău, „Gheorghieş” şi-a continuatînvăţătura la gimnaziul din Soroca,apoi, în pofida greutăţilor materiale(îi muriseră părinţii), – la şcoalanormală din Cetatea Albă, pe carea absolvit-o în 1915.Încorporat tot atunci în armatarusă, Gheorghe I. Năstase a luatparte la Primul Război Mondial caofiţer de rezervă. Trimis, la intrareaRomâniei în conflagraţie, pe frontulromânesc, a intrat în contact nemijlocitcu realităţile şi conaţionaliisăi din ţara liberă. Revoluţia rusădin februarie 1917 l-a găsit, astfel,pregătit pentru cauza Unirii, în cares-a angajat cu trup şi suflet, alăturide mai vârstnicii şi mentorii săi PanHalippa, Ion Pelivan, moş Ion Codreanuş.a.Participă activ la primul congresal învăţătorilor basarabeni(aprilie 1917), reuniune crucială,marcând, în fapt, începutul acesteilupte; e secretarul congresuluiostaşilor moldoveni – adunare ceproclamă autonomia Basarabiei(octombrie 1917); deputat în SfatulŢării, autor al raportului Comisieipentru reforma agrară (prin careau fost împroprietăriţi ţăranii basarabenide orice naţionalitate), însfârşit – membru (cel mai tânăr) algrupului basarabean inclus în dele-