PDF - Limba Romana

176care, dar pe atunci funcţionau niştelegi staliniste draconice (pentru unştiulete de porumb luat din lanulcolhozului omul încasa până la şapteani de închisoare!). A fost condamnatla douăzeci de ani de privaţiunede libertate şi dus în Ural,la muncă în păduri... Mama – datăafară din casă, în locul ei e pus miliţianulde sector cu familia lui. Dartrebuie să vă spun că atunci cânda fost deportat bunicul, casa a fostconfiscată de stat şi vândută altuisătean... Părinţii mei, când s-au căsătoritşi am venit eu pe lume, autot umblat din gazdă în gazdă, pânăşi-au cumpărat şi ei o casă. Eraaceea de peste drum de FilimonMarian, de care aminteam maisus – fosta casă a primului învăţătordin sat Cozma T. Grebencea. Fiullui, Mihail, a ajuns mare matematicianla Moscova, a avut manualecunoscute în toată Uniunea Sovietică.Or, când aveam mai mult ajutorde acasă, ca student, pentru că bursaca bursa, niciodată nu-ţi ajunge,mi s-a întâmplat catastrofa – naufragiul...Am început să lucrez peunde se putea, să fac un ban şi să-itrimit şi mamei, ca să adunăm sumanecesară pentru a ne recupera...Casa, sărmana noastră casă...Avea să fie distrusă de troica deactivişti încă atunci când l-au „ridicat”pe bunelul, dar... a scăpat...Acuma, când a căzut şi tata la închisoare,aceiaşi activişti din troicăstrigau: să dărâmăm casa! s-o dărâmăm!Şi aici vreau să mai explicun moment: cum, noi, cei cu casăla fostul învăţător, am ajuns să venimîn casa bunelului Andrei Ciocârlan?Să vedeţi ce surprize îţi faceistoria, destinul! Când începu războiul,ruşii s-au retras în adâncullimba Românăţării lor, iar la noi se instalase administraţiacivilă română. La noi, înTransnistria, a fost ales primar alsatului Ignat Ciocârlan, unul dintregospodarii care au avut de suferitîn urma deportărilor bolşevice. Şitatăl meu, întors din război după încercuireade la Odesa, face cuacesta schimb de case. GospodarulIftode Bârnaz, care locuia în casalui bunelu, trece în casa cumpăratăde părinţi, pentru că era a unei rudede-a lor, astfel lucrurile reintrau înnormal... Că am reuşit să salvămîmpreună cu mama casa de distrugere,de cea de-a doua ameninţarecu distrugerea, este cum este: amrestituit suma de peste şase mii deruble, atunci, la vreo doi ani dupăce-a fost confiscată... Mulţumităomului de omenie care a fost preşedintelecooperativei Toader I.Grebencea... Dar vin anii ’70, cândambii părinţi sunt călătoriţi din viaţă.Eu, rămas stăpân moştenitor, darcu traiul la Chişinău, vin în sat, cândmai des, când mai rar, caut de gospodărieşi de pământ cum pot, darîn 1986 mă întâlneşte capul satului,mă opreşte şi-mi spune răspicat:„Mata să vinzi casa, că de nu – ţi-oluăm noi şi ţi-o vindem...”. Parcăm-ar fi trăsnit cu o bâtă drept încreştet! Să vând casa... Cum săvând casa? Doar asta-i viaţa mea,asta-i toată istoria neamului meu...Ce voi fi eu fără casa asta a noastrăcare acuma a rămas pe seama şirăspunderea mea?! Aici s-au născutînaintaşii mei, aici au trăit ei marilelor bucurii şi nenorociri, aici mi-ampetrecut eu anii adolescenţei şi amîncropit primele texte, aici am făcutnunta când mi-a sunat ceasul însurătoriişi părinţii mei mai erau în viaţă...Aici vreau să mor, de aici vreau