PDF - Limba Romana

58Addolorata Landi, în Sul modellointerpretativo coseriano.„Explication de texte”, opineazăcă modelul propus de Coşeriu poatefi aplicat la texte ce aparţin celor maidiverse tradiţii culturale şi literare.Aceasta deoarece în cadrul lingvisticiiintegrale textul este interpretatca „act individual şi concret de vorbire”.Pe de altă parte, „relevanţaacordată de Coşeriu acestui nivelde structurare a limbajului face dinlingvistica textului o adevărată hermeneuticăa sensului”.Contribuţia lui Moreno Morani– Sensum de sensu, verbume verbo. Riflessioni su teoria estoria della traduzione in marginea uno scritto di Eugenio Coseriu– ţine de teoria traducerii înlumina lingvisticii integrale. Dupăcum se ştie, Coşeriu s-a ocupat deaceastă problematică în mai multestudii, însă de o deosebită relevanţă,graţie caracterului sintetic şi organicităţiisale, este intervenţia pecare a avut-o la Nobel Symposiumîn 1976. Cu această ocazie, Coşeriu,în stilul său penetrant şi foartedocumentat, a abordat mai multeaspecte ce ţin de tema traducerii.Plecând de la acest studiu, autorulprezintă câteva reflecţii cu privirela problematica traducerii literare,precizând că teoria traducerii poatefi considerată drept o secţiune alingvisticii textului.Luciano Giannelli – Lessematicae etnolinguistica – se raporteazăla studiile de semanticăşi lexicologie ale lui Coşeriu, deoareceacest aspect reprezintă „unadin contribuţiile sale cele mai substanţialeîn domeniul lingvisticii limbilor”:„Teoria semantică elaboratăde Coşeriu, numită şi lexematică,se înscrie printre cele mai originaleşi mai interesante teorii din cadrullimba Românăstructuralismului de orientare pragheză.În tradiţia şcolii pragheze,Coşeriu şi-a asumat – însă numaipână la un anumit punct – distincţiadintre produsul lingvistic şi actul propriu-zisde producere (care, fireşte,face referinţă directă la distincţia luiHumboldt energeia vs. ergon).Federico Vicario – Tra caldoe freddo. Sui gradi di un’antonimia– reia o temă de semantică,mult discutată în epoca structuralismului,dar şi în lexicologia tradiţională,şi anume gradele unei relaţiide antonimie, pe baza unor exempledin limba italiană.Umberto Rapallo, în Il dilemmadella diacronia e i ritmi deltempo storico, abordează concepţiadinamică a limbii, asumându-şiperspectiva coşeriană asupralimbajului ca activitate culturală aomului. În opinia sa, studiul limbajuluitrebuie încadrat într-un contextmult mai larg de antropologieculturală.Carlo Consani (Commutazionee mescolanza di codice intesti greci della Sicilia tardo-anticae protobizantina) scrie despreimportanţa mărturiilor greceşti dinSicilia care datează din antichitateatârzie până la începutul perioadeibizantine, ceea ce demonstreazăcontinuitatea limbii vechilor coloniştipână în epoca modernă. Utilizândconceptul de limbă istorică din integralism– ansamblu de sub-sistememarcate social, geografic şisituaţional –, C. Consani dezvoltăunele sugestii coşeriene ce ţin deacest domeniu.În contribuţia sa, GraziadoIsaia Ascoli: impegno civile equestione linguistica nell’Italiaunita, Roberto Gusmani evocăaceastă personalitate a lingvisticiiitaliene. Remarcând importanţa is-