PDF - Limba Romana

Critică, eseu 127Cuvântul unde-i care leagăde nimicire pas şi gând?(Ardere).Dar drama poetului nu se sfârşeşte aici. Tensiunea creaţiei sporeşte cuîncă o treaptă, în sensul invers coborârii spre liniştea deplină, căci filozofia saîl obligă la acest dublu efort. Odată atins nivelul cel mai profund al liniştii revelatoare– dacă a fost atins, o dată găsit cuvântul-lacrimă, cuvântul-foc, cuvântul-nimb– dacă a fost găsit, urmează frământarea stabilirii echivalenţelor întreacest cuvânt – unic, inefabil, esenţial şi mesajul transcendent perceput – dacăa fost perceput. Drama sporeşte nu numai prin treptele mereu suitoare aleinconsistenţei datelor puse în ecuaţie, ale incertitudinii punctelor de reper cugreu dibuite, ci şi prin ceea ce se găseşte la capătul acestui sisific urcuş dinhăul cu abia perceptibile ecouri în care singur s-a coborât: după convingerilesale filozofice şi programul său poetic, formulat, între altele, în binecunoscutapoezie Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, revelaţia poetică nu trebuie sădistrugă misterele universului, ale existenţei, ci să le reliefeze mai bine 8 . Opoziţialumină – întuneric, corespunzătoare conceptelor „înţelegere” – „taină”, dinminunata poezie amintită, se regăseşte peste tot în versurile lui Lucian Blaga,sub aspectul raportului sonoritate – linişte, vorbire – tăcere, cuvinte – necuvinte.Iată, spre exemplu, cum este formulată ideea într-o altă poezie-program:(54) Voi…… aşteptaţi să vorbesc…despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei…………………………………Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voitaşa de mult să plângă şi n-au putut.Amare sunt toate cuvintele,de aceea – lăsaţi-măsă umblu mut printre voi…(Către cititori).De altfel, relaţia antonimică „lumină – întuneric” se suprapune celeiformulate prin noţiunile „sunet – linişte”, în numeroase contexte (sinestezice,metaforice), de tipul „harfei de-ntuneric” dintre cele – mai multe – citateîn aceste pagini. Adăugăm la acestea o aserţiune exprimată astfel:(55) Dacă lumina ar cântavărsându-şi puzderia,noi am vedea cum cânteculconsumă materia.(Suprema ordine).Timpul (viaţa, existenţa) despre care spuneam că este semnul egalîntre lumină şi întuneric sau între sunet şi tăcere poate să apară, cu aceeaşisemnificaţie, în imagini care combină câte un termen din fiecare dintre celedouă serii antonimice, probând astfel relativa lor asociere:(56) Văd anii crescând………………………peste toate clopotele şi toate tăcerile.(Ani, pribegie şi somn).